Buletinul "Muzeului limbei române"

TH. CAPIDAN
queville, Hahn, Coussinery etc, care, bucurându-se de protecţia
autorităţilor pe lângă care erau acreditaţi, se puteau
mişcă în voie pentru cercetările lor ştiinţifice. Numai mai
târziu începură să vină în număr mai mare şi alţi învăţaţi
care să studieze stările din Albania.
Astăzi, deşi căile de comunicaţie lasă mult de dorit — îri
întreaga Albanie nu există o singură cale ferată — iar deplasările
sânt foarte scumpe, împrejurările s'au schimbat cu
desăvârşire. Albania nu mai este provincia oropsită din imperiul
otoman. De cincisprezece ani ea există ca stat naţional
independent, şi, după frământările perioadei de tranziţie,
a cărei prelungire se datoreşte mai mult războiului mondial
decât lipsei de înţelegere dintre Albanezi, viaţa a început să
se aşeze. Ca o urmare firească a acestei normalizări, astăzi
avem în tânărul stat albanez acea siguranţă a vieţii — mai
cu deosebire pentru călătorii străini — care poate fi invidiată
chiar de Grecia, emancipată acum un veac.
Intr'adevăr, în tot timpul călătoriei mele în Albania centrală,
n'am avut să mă plâng de nici o neplăcere din partea
autorităţilor. Abia am ajuns la Coriţa, cu ajutorul d-lui preşedinte
al Senatului albanez de atunci, mi-am putut lua
toate precauţiunile pentru ca, la nevoie, să pot fi ajutat
de unele persoane influente din centrele unde călătoream.
Spre marea mea surprindere, nicăeri n'am fost obligat să
cer concursul lor, de oarece pretutindeni mă simţeam liber
şi nestingherit ca în ţara mea proprie.
*
întreaga lucrare se împarte în două părţi. In partea întâi
fac o descriere a călătoriei, în partea a doua tratez despre
limba Românilor din Albania.
In descrierea călătoriei mele vorbesc şi despre Albanezi.
In timpul din urmă, în Albania s'au petrecut evenimente
care interesează şi pe cetitorul român. Asupra acestor evenimente
am stăruit pe alocuri, însă, fireşte, numai în măsura
în care îngăduia cadrul unei lucrări cu caracter lingvistic.