Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 295
Lepădă.
în Dacoromania, I, pp. 220—222, regretatul E. Herzog
a arătat obiecţiunile de ridicat împotriva etimologiei lepădă
< lapidare, pusă în circulaţie încă de Lex. Bud :.
a) vocala -e- > -â- aton (-ea- > -a- tonic) din radical, nu
numai în arom., ci şi în d.-rom. (în textele cele mai vechi
pretutindeni numai -e- şi -ea-) ; b) sensul verbului latin
nu este „Steine werfen", „werfen", ci „mit Steinen bewerfen",
„steinigen", iar de-aici trecerea la „werfen",
„abwerfen", etc, este mai greu de explicat.
A propus deci înlocuirea acestei etimologii cu * 1 i q u i-
d a r e din 1 i q u i d u s, -a, - u m, arătând posibilitatea
trecerii lui -qu- în -p-, iar pentru sens pornind din exemple
ca : Apa limpede până nu vei vedea, cea turbure n'o vei lepădă
(Dame).
împotriva acestei etimologii, admise de unii (W. Meyei-
Diibke, ZRPh., XDIII, 230; S. Puşcariu, Dacoromania,
V, 483), s'au ridicat şi obiecţiuni (G. Weigand, Balkan-
Archiv, II, 260 ; Gamilscheg, ZRPh., XDII, 240 ; D. Spitzer,
Dacoromania, IV, 645 ş. u.).
Herzog, apărându-şi punctul de vedere, a încercat să-şi
întemeieze şi mai mult etimologia în Dacoromania, V,
pp. 483—494, citând pentru partea semantică de o parte
exemplul dat din Câmpulung a. 1639 pe care i 1-a comunicat
V. Bogrea : ,,Deci am pus de au bătut clopotul şi s'au
strănsii şi tineri şi bătrâni, şi le-mu. pus zi oroşanilor ca
să lepede banii acestor boiari, eră ei n'au putut căpătă banii,
să-i dee de pre acele vaduri, ci s'au împăcat şi s'au tocmit"
(N. Iorga, Studii şi documente, I—II, p. 276, Nr. VII),
pe de altă parte paralela foarte ademenitoare a latinului
fundere (cf. sacos nummorum effundere, fr. verser, it. versare,
rom. vărsă, etc), şi : Apa limpede până nu vei vedea,
cea turbure n'o vei lepădă (Dame) 1 ).
l
) Cf. şl CănS însetează curtea ta, Apa'n drum n'o lepădă — ,,Să îngrijim
mai întâiu de ai noştri" (Zanne, Prov., III, 586).