Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 293
prin târg, în faţa cumpărătorilor, strângându-i în zăbale
ca să se' neon dor eze şi astfel să pară mai chipeşi (S. Pop,
Dacoromania, V, 81; pe p. 205 încondora se explică „a
se arătă bine în târg"), iar verbul — omonim cu cellalt —,
căruia-i aparţine, corespunde ungurescului, cunoscut şi în
Secuime, kandar-, kandargat- ,,a învârti, a suci, a mişcă
încoace şi încolo (părţile trupului: coada, capul etc.)",
kandarit- ,,a porni, a da drumul, a mişcă", kandarâsz-
,,a împinge, a depărta, a înlătură", kandarod(ik) ,,a se
învârti, a se suci" (Szinnyei, MTsz., I, 1033) : E vorba
adecă de „mişcările" şi „învârtiturile" neastâmpărate pe
care le face „animalul strâns în zăbale", etc. în urma cărora
apare vioiu şi „chipeş", iar nu de vreo împodobire a picioarelor
sau aripilor acestuia cu conduri.
S'ar putea chiar ca şi a se (în)chiondoră, a se (în)chiondorî
(de-aici închiondorat, chiondoreală, chiondorîş) „a se uită
la cineva posomorit, încruntat, chiondorâş" (Dicţ. Acad.,
t. II, fasc. VIII, p. 583) să derive din acelaşi verb unguresc,
care (+ csavar) mai are variantele csandar-, csandargat-,
csandarit-, csandarog- (cf. Gombocz-Melich, MEtSz.,
841), dacă sensul original al acestei forme (apropiate din
punct de vedere formal şi semantic de chior, a se chiori,
chiorîş, cf. Tiktin, DRG., 342) s'a raportat la „învârtirea"
sau „înholbarea" ochilor, făcută deodată cu „răţoirea"
omului care priveşte : să nu ne închiondorîm ăla la ăla pentru
nimicuri, Jipescu, ap. Tiktin, DRG..
Ine uj lui (încuşlui).
Ea baza verbului a se încujlui (încuşlui) „a intră în
relaţiuni de amor", „a se nădăvi", „a se îngurlui", „a
se încuiba", „a se cuibări", nu trebue să căutăm ungurescul
kozel „aproape" (Dicţ. Acad., t. II, fasc. VIII, p. 612),
care şi-ar fi păstrat pe -z- (cf. ung. kdz > chiuz, chiuză,
etc), ci pe gâzslik, guzsol „a se suci ca gânjul", „a se face
gânj", ,,a se gânjului" (Szinnyei MTsz., I, 736), cu c