Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 283
1928, p. 50, n. 1. îl găsim apoi la Mardarie Cozianul, Lexicon
slavo-românesc, ed. Gr. Creţu, Bucureşti, 1900, p. 262,
nr. 3841 : tdvlia i zdrie = tăbliţe de joc sau hrăjeate. Tiktin
în DRG şi mai ales în studiul Zur Geschichte von hasard,
publicat în Archiv der Neueren Sprachen und Literaturen,
127—1911, pp. 162—174, mai dă exemple din îndreptarea
legii, Târgovişte, 1652, şi din Viaţa şi petrecerea svinţilor
de Mitropolitul Dosofteiu, Iaşi, 1682.
Tiktin socoteşte că hărjeate derivă din arabul zahr,
articulat azzăr, care a străbătut curând, cu deosebite
sensuri, aproape în toate limbile europene, având forme
cu a, ori fără a, după cum a fost împrumutat din forma
articulată ori nearticulată. Din pricina lui -/- în forma
românească, Tiktin (Arh. f. N. Spr. u. Lit., voi. cit., p. 172—
173) crede că cuvântul francez hasard a trebuit să ne vie
prin mijlocire slavă, şi anume germano-polonă. Dar nu
poate atestă cuvântul din limba polonă. De aceea trebue
să admitem mijlocirea ungurească propusă de Dicţ. Acad.,
II, 366, care însă ne dă forma greşită hdzsdrd în loc de
hdzsărt, cum este în adevăr, cf. Szarvas-Simonyi, MNytSz.,
I, 1381, Szamota-Zolnai, MOklSz. 362 şi Szinnyei, MTsz.,
I, 826.
Cât priveşte calea pe care a venit cuvântul unguresc,
mă refer la rezultatele ultime rezumate de Al. Eckhardt
în Magyar Nyelv, XXV—1929, p. 294. Eckhardt aminteşte
afirmaţia lui Emanuil Kertesz din Szokdsmonddsok,
după care ung. vechiu hdsdrt, hdsdrtos este de origine apuseană,
în timpul din urmă s'a crezut că derivă de-adreptul
din franceza medievală. Probabil însă că şi aici avem a
face cu un intermediar german. Francez putea fi adecă
numai dacă nu l-am găsi în germană şi italiană. Dar Hugo
Suolahti, Der frz. Einfluss auf die deutsche Sprache im 13.
Ih. (M e m. de la Soc. Ne o-P hilologiqae de
Helsingfors, VIII) scrie: ,,haschart, hasehart, has-
Umschlag, Umschlâge machea", 2. „einschlagen, umgeben" < v.-bg
obloziti (Tiktin, DRG., 1071).