Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 279
trjaki; rus. koza „capră", olenu „cerb"); la Saşi (Schneiderrosschen
„căluşel"), la Secui (turka, bortea „brăduţ"),
etc. El trebue pus în legătură cu colindele care-şi trag
originea, cum se ştie, din lat. calendae, brezaia, capra,
calul, cerbul, turca, etc, la noi, ca şi „das wr. und ukr.
Weinachtsspiel mit der verkleidetenZieg
e [,] nimmt, wahrscheinlich, von denselben romischen
calendae seinen Anfang. Die Mogliehkeit ist nicht
ausgeschlossen, daB die Sânger der Weinachtslieder friiher
verkleidet waren, was im Kreise Melenki des Gouv. Vladimir
der Fall ist..." 1 ). E foarte greu de precizat însă, din elementele
de limbă, care a fost poporul care a dat şi care
primitorul sau împrumutătorul elementelor folklorice a-
mintite mai sus, de o parte din pricina că persoanele care
au rol în ele, pentru a produce haz, sânt luate dintre elementele
etnice apropiate (Ungur, Neamţ, Jidan, Ţigan,
Turc, etc), iar acestea aduc cu ele rostire şi vorbă străină,
de altă parte fiindcă înseşi obiceiurile sânt într'o continuă
circulaţie : sânt date şi reprimite cu schimbări de elemente
folklorice şi de limbă.
în obiceiul brezaiei, caprei sau turcei găsim numeroase
elemente ungureşti. Astfel prin Buzău „flăcăii caută pe
un Ţigan sau Ungur şi-1 fac brezaie" (Dicţ. Acad., la brezaie,
şi T. Pamfile, o. c, p. 182) ; moşul cântă de „Trei oşti
ungureşti, Şi trei româneşti" (T. Pamfile, o. c, pp. 179
şi 180) ; brezaia joacă „ungureasca" şi „stropşeşte în lovituri
pe cei ce greşesc la jocul ungureşte i" (ibid.,
p. 181) ; forma lui turcaş „feciorul care face pe brezaia"
este identică cu a ungurescului-secuiesc turkds (Szinnyei,
MTsz, II, 819). Totuşi, având în vedere extensiunea
geografică a obiceiului la Unguri (e cunoscut numai
la Secui şi la Ungurii din ţinutul Zălaului, cf. Szinnyei,
1. c)., precum şi faptul că turcaş putea fi derivat din
turcă şi pe teren românesc (cf. flueraş, borfaş, buciumaş,
»
Dimitrij Zelenin, Russische (Ostslavische) Volkskunde, Berlin u. Leipzig,
1927, P- 376-