Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 277
vele abstracte ghiduşie şi (rar) ghiduşlâc „comicărie, caraghiozlâc,
bufonărie, posnă, năzdrăvănie, farsă, ghiumbuş"
şi adjectivul vechiu ghiduşesc, -ească. (Podobesc cu un fel de
obraze ghidttşeşti, Dosofteiu, V. S., 25), cum nu-1 explică
de-ajuns nici Dicţ. Acad., 1. c, socotindu-1 derivat din
interj, de origine turcească ghidi ,,ian' te uită...", „ce mai !..."
Am impresia că ghiduş, cu acest al doilea sens, face
parte din numirile privitoare la obiceiurile noastre populare
de la sărbătorile Crăciunului, unele de provenienţă
străină, iar originea lui trebue căutată în tovărăşia lui
şod 1. „stultus", 2. „sonderbar, kurios"