Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 253
„trimite la lat. h a 1 i t u s,-u m (sc. v e n t i, lit. „suflarea
vântului" ;cf. şi Arhiva din Iaşi, XX, p. 528), combate
deci explicarea, de altfel veche, a lui Max. Auerbach,
din lat. „in erect o" (XIX—XX. Jahresbericht, Deipzig,
I
9 I 3> P- 2I2 )> c a Şi P e a hii A. Viciu (Limba română poporană
şi dialectul sicilian, p. 79), care-1 aduce în legătură
cu sicii, arretu, arreri, arre, addietro".
Sânt de aceeaşi părere cu Dict. Acad. în privinţa considerării
ca un singur cuvânt a celor două forme deosebite
ca sens, mai ales că în privinţa accentului nu sânt totdeauna
deosebite. Barcianu ne dă forma arăt. Tot aşa
(cu accentul pe silaba ultimă) trebue cetit, după informaţiile
pe carele am, şi aret din expresia în aretul casei,
pe care Dict. Acad. îl citează după Bugnariu, Dict. pop.,
Cuvinte rom. din jurul Nâsăudului, care nu indică accentul.
Dar nu mă unesc cu Dicf. Acad. în privinţa etimologiei
cuvântului.
Nu mă pot gândi la o explicare din latineşte, fie ea din
arătă (< a d + *r e c t a r e), ori din e r e c t u m, ori chiar
din ad + *retrare (cf. it. arrettrare ,,a respinge", sp.
redrar „zuruckgehen", port. arredar „entfernen" ; cf. rom.
îndărăt, îndărăpt, îndărăptă > [i n] -f de — retro) din
pricina că aret nu apare înainte de secolul XVIII. Deşi
este termen militar, el nu se întâlneşte nici la Gr. Ureche,
nici la M. Costin, nici în documentele secolului XVI şi
XVII, pentru motivele pe care voiu încercă să le arăt
mai încolo.
Apoi, dacă ar fi să ne gândim la un element unguresc,
cum face Hasdeu, acesta ar trebui să fie mai curând acuzativul
erot al substantivului erâ „putere", „forţă" (cf.
în but(ul) cuiva < ung. but, ac. lui bu „supărare", căput
„poartă" < ung. kaput, a lui kapu, tărhat, terhetiu „greutate",
„povoară" < ung. terhet, ac. lui terh sau tereh, valost
„răspuns" < ung. vâlasz, etc, cf. mai amănunţit, Dacoromania,
IV, p. 753—754) decât adverbul unguresc erre-t <
erre-itt, al cărui sens este prea îndepărtat, cu toate că
astfel de desvoltări semantice nu sânt imposibile (cf. slav.