Buletinul "Muzeului limbei române"

MORFONEMUL ŞI ECONOMIA LIMBEI 229
t-ons, la altele m (fe dors—^nous dor-m-ons) la altele z (fe
dis — nous di-s-ons), etc., fără ca să se poată fixa categorii
cu morfoneme distincte.
La noi, dimpotrivă, trebuinţa de a distinge singularul de
plural sau o persoană de alta e atât de mare, încât, când
avem libertatea alegerii, de cele mai multe ori nu ne mulţumim
cu plusul unei terminaţiuni, ci preferim formele care
prezintă cele mai multe morfoneme. Astfel se explică de ce
dezinenţa care atacă nu numai velarele, ci şi dentalele
şi, regional, şi labialele precedente, a putut fi împrumutată
de la conjugarea IV şi generalizată la celelalte {lauzi,
scoţi etc. ca auzi), de ce pluralele în -i s'au generalizat la
declinarea III (cf. Une survivance du latin archaique în
Melanges Thomas, p. 362—365) trecând apoi şi la declinarea
I (deci glandes a devenit mai întâiu *glandîs > ghin zi,
iar acest plural de la singularul ghinde s'a generalizat şi
asupra singularului ghindă. Cf. Convorbiri Literare XXXIX
62). Tot aşa se explică, mai ales, de ce schimbarea lui a
în â din plurale ca ţâri s'a generalizat şi asupra celorlalte
substantive feminime : s'a zis părţi, căci acest plural nu
se deosebeşte de singularul parte numai prin terminaţie,
ci şi prin alterarea lui a în ă şi a lui t în ţ. Pluralele roţi
(cu morfonemele oa—o şi t—ţ) şi străzi (cu morfonemele
a—â şi d—z) vor ieşi cu timpul învingătoare asupra pluralelor
roate şi strade. Tendinţa aceasta de a marca şi prin
schimbări de sunete în tulpină diferitele forme flexionare,
a produs exagerări ca : ciasoarnice (plural de la ciasornic)
alături de normalul ciasornice; frâţâni însă tătăni (căci
de obiceiu omul are un singur tată, dar mai mulţi fraţi) ;
regional şi piepţini (şi la Aromâni Mapţân), plural de la
pieptine; la Aromâni şi keţiri „pietre", pluralul de la
Uatrâ.
Acelaşi lucru se poate observa şi în derivaţiune, unde
morfonemul a~â îl întâlnim bunăoară în derivate ca
Săcărea, Căldarea, despre care am vorbit mai pe larg în
Zur Rekonstuktion des Urrumănischen, p. 31. Preferinţa
pentru tulpinele alterate se observă şi la derivatele de-