Buletinul "Muzeului limbei române"

226 S. PUŞCARITi
*gâltej, care e un derivat din slavul glUtii cu acelaşi
sufix ca în gătcj, vârtej, etc.
Chiar când, în urma unei analize greşite, se
extrage o tulpină scurtată, legătura cu cuvântul primitiv
rămâne vie în conştiinţa celor mai multe subiecte vorbitoare.
Aşa e cazul lui gălbuiu din galben modelat după
albuiu (dacă gălbuiu nu e cumva un derivat vechiu din
galb, păstrat în istrorom. gâbu < lat. galbus).
Tot astfel grâbos (DR.V 191) nu se simte ca un derivat
din grabă, cu care nu are nici o înrudire semantică, ci din
greabân, deşi o tulpină greb nu e îndreptăţită, ci a rezultat
din grebânos, considerat, printr'o analiză greşită, ca greb-\-
ănos (în loc de greabân -j- os). Şi în numirile de vite de
felul lui Virian „bou fătat Vineri", Vinaie „vacă fătată
Vineri", se simte legătura cu cuvântai primitiv, deşi tulpina
apare în forma scurtată vir- şi vin-, întocmai precum
Griguţâ e un diminutiv din Grigore. Radicalul se simte în
cele mai multe forme hipocoristice de la name proprii,
foarte scurtate.
Cu acestea se pot asemăna cazurile de haplologie,
în care apare modificată forma sufixului, ca în armurar
(alături de forma întreagă armurărar) „plantă care vindecă
boala ar mur are", armăsarii (în loc de *armâsărărit),
dreptate