Buletinul "Muzeului limbei române"

MORFONEMUL ŞI ECONOMIA LIMBEI
Am atras în alt loc (Phonetisch und Phonologisch, în
„Volkstum und Kultur der Romanen" 1929—III, 16—24)
atenţia romaniştilor asupra lucrării Melanges linguistiques
dedies au premier Congres des Philologues slaves, apărută
în Praga în 1929, cu care începe seria publicaţiilor Cercului
linguistic din capitala Cehoslovaciei. M'am ocupat în
acest articol de o chestiune atinsă şi în Dacoromania
(V 777 ş. u.), adecă de „sistemul fonetic" şi „sistemul
fonologie" al unei limbi, căutând să dau unele precizări,
adesea deosebite de ale linguiştilor ruşi.
Citatele Melanges, precum şi al doilea volum de ,,Travaux
du cercle linguistique de Prague", apărut tot în
1929, subt titlul Remarques sur l'evolution phonologique
du Russe comparee ă celle des autres langues slaves de R o-
man Jakobson, ating atâtea probleme interesante
şi sânt atât de bogate în sugestii, încât voiu avea a mă
ocupa cu ele şi în articolul „Pe marginea cărţilor".
Un studiu succint al lui N. S. T r o u b e t z k o y,
întitulat, „Sur la Morphonologie" (Melanges 85—88),
atinge o chestiune care comportă o discuţie mai amplă.
Autorul ar vrea ca în Gramatică să se introducă, între
Fonologie şi Morfologie, un capitol nou, de Morfo-fonologie,
sau, scurtat, Morfonologie, care să studieze utilizarea morfologică
a divergenţelor fonetice dintr'o limbă oarecare.
Morfonemul 1 ) e definit (ibid 11) ca „imaginea complexă
a două sau mai multe foneme susceptibile să se înlocuiască
Cuvântul „morfonem" nu e tocmai frumos, iar scurtarea lui din
,,morfofonem" mai mult comodă decât elegantă. Totuşi acceptarea acestui
neologism, care «îmbogăţeşte în mod real terminologia noastră, se impune
ca o completare a seriei „fonem", „morfem", „semantem", etc. Cei ce facem
14*