Buletinul "Muzeului limbei române"

20 IU, CAPIDAN
Ei vin cu turme de oi, cu cai şi catâri încărcaţi cu saci
plini de lână, cu unt şi brânză şi cu tot felul de ţesături în
lână, pe care femeile lor le lucrează în timpul iernii acasă.
Mai toţi sânt însoţiţi de femeile lor mai în vârstă. Nevestele
tinere şi, mai cu seamă, fetele rămân acasă. Prezenţa lor dă
târgului din Coriţa un aspect particular, atât prin îmbrăcămintea
lor cu totul deosebită
de aceea a ţăranilor
albanezi, cât şi,
mai ales, prin gesturile
şi înfăţişarea lor mai degajată.
Fărşerotul vor
beşte tare, strigă, gesticulează,
răspunzând cu
aceeaşi uşurinţă în româneşte
ca şi în albaneză
muşteriului care
vine să-i cumpere marfa.
Femeile lor nu se lasă
cu nimic mai prejos decât
bărbaţii. Ele sânt
tot aşâ de active ca şi
ei, şi cunosc bine afacerile
târgului.
Portul la bărbaţi nu
se prea deosebeşte de
acela al celorlalţi Români
din Tesalia, Pind
io. Biserici română din Corita.
şi Gramoste. La Fărşeroţi,
predomină costumul alb. Dar sânt printre ei care
poartă şi haine negre. Pe cei mai mulţi i-am văzut purtând
pe cap o căciulă, pe care ei o numesc festi. Cuvântul căciulă
pronunţat şi cââuuâ există, însă numai pentru desemnarea
acoperemântului de pe cap, oricare ar fi forma lui. Da început,
Fărşeroţii purtau căciulă albă. Ea se potrivea cu costumul
lor alb. De la independenţa Albaniei încoace, oficialitatea albaneză
introducând căciula neagră, un fel de fes turcesc