Buletinul "Muzeului limbei române"

FÂRŞEEOŢII 199
(nă primnăm) •: ne plimbăm (Libofşa, Muz.);—stamă (stamnă)
no-aqi apă tu stamă : nu este apă în urcior (ib.) ; -— lem
(lemnu) : s-alină pi un lem: s'a suit pe un arbore (Fracula,
Muz.); — leme (leamne) : s-nă dutsim s-adunăm leme : să
mergem să strângem lemne (Levani, Muz.).
m nu se pronunţă,
în : s-acupâră : îşi cumpără 21/XVIII.
n : ii
Apare numai în cuvântul fuqnigâ (făqnigâ) : yasti mplină
di făqnidz : este plină de furnici (Carbunara, Muz.) alagâ
ca furnidz : aleargă ca nişte furnici (Dişniţă).
Observ aţiune. în numele orăşelului albanez Pikindă pentru Pikină
(alb. Pekini) avem nd (cf. p. 98) ; cuvântul arată aceeaşi prefacere ca
pendură, obicinuit în Albania (cf. Mih.) pentru penură „cuiu".
r nu se pronunţă.
Acest fenomen se arată regulat la pronumele posesiv
anost — anpastă, avost — avoastă cu plur. anost — anpaste,
avo st — avpaste, despre care vezi mai pe larg capitolul despre
pronume. De asemenea în nuntu (nuntru) : înăuntru
20/XVII; — câtă (cătră) 1, 2, /XXI;—Aryirocast (Afgirocastru)
p. 101.
b: y
La palatalizarea consonantelor labiale avem de observat
numai forma tseqy(ă) pentru tsepg(ă) (tsergi) cerbi : în
care b este pronunţat ca y, ca şi cum ar veni dintr'un v.
Pref. în- lipseşte.
în următoarele forme : calic (ncalic) „încalec" : câlicaî
i/IV; caqc ^icarcu) „încarc": căqcam 2 XXII; căqcare
1/XII;—mi soq (mi-nsor) „mă însor" : si suqa 22/XVII;