Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII
nerele" 3/XXI; tu casa dzinâfui „în casa ginerelui" 3/XXI
cf. 4, 5 etc, XXI. Tot un ă pentru e avem în pâqpadi „pe
jos" 16/XVIII; numărli (numirii) „umerii" 14/XLX. cf. 8
X/VIII.
în forma putqitsea 2/XVIII pentru pitritsea avem u pentru
e, din cauza labialei. De asemenea în pistupsi (pistipsi din
pistepsi) „crezu" 22/XIX
Alături de forma nâmal'u se aude şi nimaliu cu i din c
păstrat: nă lard un nimal'u (Fracula).
o : â
în poziţie neaccentuată apare în famâni 2, 6, 17, 18/XX
şi garbâri „arbore" 13, 14, 15/XIX.
ga : o
Pronunţarea obicinuită a diftongului ga, provenit din o
urmat de ă, e, nu lipseşte în graiul Fărşeroţilor. Ca să dau
numai câteva exemple, citez : căqgaqea (id.) : no-aqâvdâm
căqgaqea : nu răbdăm căldura (Pleasa) ;—tgamna (ib) : tgamna
ncăqcăm fumeile si fudzim : toamna încărcăm familiile si
plecăm (ib.) ; — ngaptea (id.) : ngaptea tută scăpiqa : toată
noaptea scapără (liniştea) ; — cgastâ (id.) : lo-agudi tu cgastă :
îl lovi în coastă (ib.) ; — scgalâ-te etc, etc. Cu toate acestea,
pronunţarea redusă câte odată pană la o, predomină în
vorbirea curentă a Românilor din Albania : tgfâ-te (toarnă-te)
tofâ-te, yino nâpoî : întoarce-te, vino înapoi 5/I;—ggă
(oară) : fndz la gone, ppâ buna: du-te tinere, într'un ceas
bun 20/I; — bună-ts pga : bună ziua — yoî (loaî) yoi;
funea nkisii ti fagu : luai funia pornii să taiu fag io/I;
— văsilpnâ (văsiloariă) „regină" i/XVII; — hqgâ (hoară) :
no-avem hggă : n'avem sat (Pleasa) ; — sqqte, mgqte (soarte,
moarte) : avum, hil', cgipâq di tu sgqte pan tu mgqte : am avut,
fiule, necazuri, de la naştere până la moarte (Bigliştea);—•
ggqă (goală) : măcă pani ggqâ : mănâncă pâine goală (ib.) ;-—
tâpgqa (tăpoara) : lo-agudi cu tăpqqa: îl lovi cu toporul
b.) ; — codă (coadă) : aqmasi codă : a rămas cel din urmă