Buletinul "Muzeului limbei române"

FAKSEB0ŢJ1 143
paqamăndd „plug" şi alte care se văd în materialul publicat,
în cântecele fărşeroteşti găsim câteodată fraze albanezeşti.
J y
a mâncări Fărşeroţii se servesc de obiceiu de cuvinte
româneşti; însă ei întrebuinţează si nume albanezeşti.
în afară de cuvinte, mai există câteva înrâuriri gramaticale,
care sânt cunoscute din limba scriitorilor aromâni
din sec. XVIII si despre care am vorbit mai pe larg în studiul
meu Raporturile albano-romdne 1 ).
Aici mă voiu referi numai la unele chestiuni.
Dacă pronunţarea guturală a lui t este de origine albaneză,
atunci prefacerea lui într'o spirantă sonoră (7) poate
fi privită ca o evoluţie mai departe pe teren aromânesc,
deşi acest fenomen se găseşte şi la Albanezii din Sicilia.
în dialectul acestor Albanezi avem yenip, -bi pentru alb.
temp, -bi , Napf." Tot aşa yambaris pentru tambaris
„leuchte, glănze" derivat dintr'un gr. Xaimăpoi (G. Meyer,
Etym. Wb. der alb. Sfir. 232). O formă yumbadă cu înţelesul
„lumânare mare, făclie" se putea naşte în graiul Fărşeroţilor
tot aşa de bine ca tambaris la Albanezii din Sicilia,
cu toate că cuvântul are aceeaşi origine. în graiul acestor
Albanezi întâlnim şi o spirantă surdă (h) în locul lui 1 :
mahkuam „verflucht" acelaşi cu matekonj „verfluche, thue
in den Kirchenbann", înrudit cu maltzohem (arom. măritsăscu)
din lat. malitiare,
în dialectul meglenit / gutural de origine slavă s'a vocalizat,
ajungând la u, cu o evoluţie proprie (Meglenoromânii
I J 35 § 60). în graiul Fărşeroţilor întâlnim acelaşi fenomen,
tot ca o evoluţie proprie : psautu „cântăreţ" pentru psaltu,
care există şi în dial. aromân din ngr. Tot aşa psâutisescit
„cânt la strană" în fraza : când psâutisea ficoqu, csenitu
ntqibă (când cântă la strană băiatul, streinul întrebă 26/XVIIIK
Acest u mai târziu a dispărut, despre care vezi citatele la
Fonologie.
Dacă pronunţarea lui r cu vibraţiuni apicale (f), atunci
când provine din rl, rn, este o influenţă albaneză, din contră,
l
) Cf. Dacoromania, II, ]>. 443-554.