Buletinul "Muzeului limbei române"

136 TH. CAPIDAN
situate la distanţe mari de ţinutul ocupat de Meglenoromâni.
De aceea nu poate fi vorba despre un amestec mai
nou între unii şi alţii. Acest amestec, după mine, este exclus
şi pentru Fărşeroţii aşezaţi în urmă de tot, în ţinutul
Veriei sau în cele câteva sate din apropierea oraşului Vodena-Edessa.
Mişcările de transhumantă ale acestora făcându-se,
după cum am arătat în Românii Nomazi 1 ), în
direcţiuni deosebite de ţinutul Caragiova, în apropierea
căruia se află aşezaţi Meglenoromânii, un amestec, în timpurile
mai nouă, între unii şi alţii este exclus. De aci rezultă
că dacă, de fapt, există unele asemănări în limba
Fărşeroţilor şi a Meglenoromânilor, explicarea lor trebue
căutată aiurea.
Deocamdată voiu înşiră cazurile de limbă, care mi se
par identice cu cele din graiul meglenit; după aceea voiu
trece la lămurirea lor.
în fonetism avem :
1. înlocuirea lui /' prin y şi i : fumeile (pentru fumeile)
„familiile" ; caiyi (pentru colii) „caii". în dialectul meglenit
avem la fel : boii (pentru boii); puii (pentru pulil) „puii"
(cf. Meglenoromânii I 134, § 57).
2. Pronunţarea lui / ca /: sattsâ (pentru saltă) „salcie"
pl. săts şi săts (pentru sălţ) ; mott (pentru multu) „mult",
în dialectul meglenit avem acelaşi fenomen, însă cu o extensiune
mult mai redusă. Aci el se arată mai mult la sfârşitul
cuvintelor (cf. Meglenoromânii I 135, § 59).
3. Dispariţia lui u după o grupă de consonante, afară
de cazul când ultima este o lichidă : JiSqb (pentru Kerbu)
„fierb", sănt (pentru sântu, suntu), „sânt". Acelaşi fenomen
există şi în dialectul meglenit (cf. Meglenoromânii I
120, § 43).
In flexiune :
1. Articularea substantivelor masculine şi ambigene, care
se sfârşesc într'o consonantă sau u, se face cu /. Acest l
nu se pronunţă, întocmai ca în dialectul meglenit : unu
l
) Cf. p. 75.