Buletinul "Muzeului limbei române"

114 TH. CAPŢDAN
luminoasa lucrare de 700 de pagini a lui Tek :
Selenica, Shqi^
firia me 1927 (Albania în 1927), în care autorul dă şi numărul
locuitorilor. în ea se vorbeşte chiar despre cei 99 de
Evrei din toată Albania, fără însă să pomenească nici
un cuvânt despre Românii din oraşele Berat, Tirana,
Durazzo, în care ei formează elementul creştin dominant.
Numai în capitolul Shqipria historik (Albania istorică),
autorul, vorbind despre urmele cuceririi romane în Albania,
adaogă, se vede fără să-şi dea seama, următoarele
: „Romanii, prevăzând pericolul unor rescoale în Albania
şi dorind să întărească puterea lor în ţara noastră,
au adus câteva colonii de Romani, pe care le-au instalat
prin locurile întărite ale Albaniei, din care Vlahii sau Ţintarii,
pe care îi avem în ţara noastră, sânt din neamul acelor colonii"
1 ). Va să zică aceşti Vlahi totuşi există în Albania.
Şi încă există bine, căci, în afară de cei din oraşe care, pe
alocuri, din cauza portului lor se cam amestecă cu Albanezii,
la ţară, la orice cotitură de drum te împiedici de ei. Dacă
ne referim acum la spusele altui autor, german, citat de
mine şi cu altă ocazie, care cunoaşte de minune stările de
lucruri din Albania, vom vedea că acest element neexistent
în statistica albaneză, se ridică la un număr destul de mare 2 ).
1
) Dau pasagiul în albanezeşte : ,,R.omanet duke paraveshtruar rezikun
e kryengritjeve ne Shqiperi, dhe duke desberuar te vendosin
fuqit
e ture ne vendin tone, kishin sjelle disa koloni Romanesh dhe keto instaluar
neper vende te forte te Sqiperis, prej te cilve Vlehet a Xinxaret,
kemi sot ne vendin tone jane nga tava e hetyye Kolomve" (p. 4). Sublinierile
sânt făcute de mine.
2
) „Hinheitlich ist allerdings der jiingste europâische Staat nicht. Vor
aliem sind da die Kutzowlachen.
Gerade im Herzen des neuen Albaniens
zwischen Walona, Durazzo und Berat ist eine cler ausgedehntesten wlachischen
Sprachinseln mit Auslâufern nach Tirana, El Basan und
qi
Gradiska;
dann noch eine bei Tepeleni. Vorlăufig jedoch wird das Vorhandensein
dieser Kutzowlachen, deren Zahl wohl kaum hunderttausend
viei iiberschreiten diirfte, die Einheitlichkeit der Gesamtschichtung
wenig stâren; vorlăufig herrscht im Gegenteil die innigste
zwischen Albaniern und allen Angehorigen rumănischer Zunge".
nur
Freundschaft
ALBERT
WIET, Der Balkan, seine Lănder und Volker in Geschichte, Kultur, Politik
Volhswirtschaft und Welt-Verkehr. Berlin, 1926, p. 397.