Buletinul "Muzeului limbei române"

112 TH. CAPIDAN
Toţi aceşti Albanezi sânt Toschi de origine. Până azi
ei vorbesc limba albaneză subt o formă mai veche. Sufleteşte
ei se simt Greci şi nu vor să audă de Albanezi. Cine
a trecut prin Atena şi a ieşit puţin în afară de oraş, a trebuit
să dea de aceşti Albanezi aşezaţi în nenumărate
sate.
A doua mişcare a populaţiunilor albanezeşti a luat direcţia
spre apus în Italia. Ea a urmat imediat după înfrângerea
eroului lor naţional Scanderbeg de către Turci. După
moartea acestuia (1468), Albania a căzut definitiv subt Turci
şi un nou exod a început pentru Albanezii care nu vroiau
să treacă la islamism. Din cauza legăturilor Albaniei de
pe vremea aceea cu Italia, mulţimea Albanezilor, în frunte
cu o bună parte din nobilimea de atunci, a trecut în
Italia. Mişcările Albanezilor în spre această ţară, începute
încă de prin 1450, au ţinut trei veacuri de-arândul, până
prin 1744. Resturile acestor migraţiuni se păstrează şi azi
în Calabria, Abruzzi şi Sicilia. Ei ţin tot de Toschi şi vorbesc
acelaşi dialect.
A treia migraţiune s'a îndreptat spre răsărit, în ţările
locuite de Slavi. De astă dată nu plecau Albanezi creştini
de spaima Turcilor şi a confraţilor lor musulmani, care erau
mai răi decât Turcii, ci Albanezi musulmani doritori de averi
şi de teritorii mai fertile. Aceştia sânt Albanezii, care de
când au pătruns prin părţile apusene ale Serbiei sau Macedoniei
de astăzi, au rămas spaima creştinilor.
în timpurile din urmă foarte mulţi Albanezi s'au aşezat
în Turcia. Astăzi mulţi din ei se găsesc stabiliţi în Constantinopol
şi în principalele oraşe din Anatolia : Brusa şi Smirna.
Lângă Constantinopol sânt o mulţime de Albanezi în localităţile
Marmara, Aftoni şi Calzachi. Alţi Albanezi sânt aşezaţi
în şapte sate de lângă Adrianopol x ). Ca aşezări al-
Abanien und die Albanezen de PAUL SIBBRTZ. Wien, 1910, p. 101 sqq. Hi-
Storia Shqiperise de K. A. CERKEZI, Boston, 1921, p. 136 şi TEKI SELENICA
Shqipria me 1927, p. CXX1II.
*) Popullsia Shiqipitare ine 1924 Shqipe.iise de I.unio Skendo, în Kaleudar
Kombiar (1924!, p. 35.