Buletinul "Muzeului limbei române"

FATÎŞEROTII 111
Dacă însă la ţară ei trăesc mulţumiţi în mijlocul elementului
albanez, la oraşe şi în comunele mai mari, acolo,
unde Românii au avut şcoli româneşti şi în timpul din urmă
li s'au închis, se simte o răceală faţă de autorităţi, care
pe neaşteptate şi fără nici un motiv serios i-au lăsat fără
şcoli.
în comunele şi cătunele în care n'au existat şcoli româneşti,
această nemulţumire nu există. De altfel, aci nici
Fărşeroţii nu se interesează de carte, dacă ea nu li se dă.
Ei sânt foarte buni Români şi ar dori să înveţe româneşte,
însă, fiindcă niciodată n'au avut şcoală, ei cred că
pot trăi şi fără de ea.
Numărul Aromânilor din Albania, fără a putea fi precizat
mai de aproape, este relativ mare, faţă de numărul
elementului albanez dominant.
Albania, aşâ cum a ieşit ca alcătuire politică din marele
războiu, nu cuprinde pe toţi Albanezii. Două treimi din
ei sânt rămaşi în afară de graniţe. Dintre aceştia, cei mai
mulţi sânt în Jugoslavia.
Primele mişcări în massă ale poporului albanez sânt
semnalate abia pe la sfârşitul sec. XIV. Ele iau direcţia
spre Peloponez şi, cu timpul, devin atât de frecvente, încât
Corintul şi Argolis pe vremea aceea mişunau de Albanezi,
Cei mai mulţi au fost colonizaţi de către stăpânitorii bi^
zantini sau veneţieni, cu scopul ca să le ajute în contra
Turcilor, care ameninţau să pătrundă în inima Greciei.
Numai Teodor Paleologul, fratele împăratului Emanuil Paleologul,
a adus zece mii de familii albaneze în Grecia. înainte
de coborîrea lor în Peloponez, foarte mulţi s'au aşezat în
împrejurimile Atenei. Parte din ei s'au refugiat de urgia
Turcilor, însă foarte multe familii au fost aduse spre colonizare
de către stăpânitorii de atunci ai ducatului Atena şi
mai ales de către neguţătorii florentini 1 ).
*) Despre aşezarea Albanezilor în Grecia Ci. IUyrisch-Albanische Forschungen
von Dr. LUDVIG von THALLOCZY, I, p. 79 sqq. De asemenea