Buletinul "Muzeului limbei române"

FARŞEROŢH 109
aică este „teară".
Imediat după isprăvirea târgului din Luşnia, am plecat
spre Elbasan. Mă întroceam pe acelaşi drum pe unde venisem
de la Coriţa spre Tirana. După câteva ore de drum
cu maşina, am ajuns aproape de pădurea de măslini, în
dosul căreia se află oraşul Elbasan. în luna în care soseam
în acest oraş, fructele erau în toiu şi aproape în tot parcursul
şoselei de la Luşnia la Elbasan ne ntâlneam cu şiruri
de care cu două roate, încărcate cu pepeni verzi, care
se duceau spre Elbasan. Ajuns în oraş, după ce m'am
odihnit puţin, am ieşit ca să cunosc pe Români. Chiar în
faţa restaurantului unde mă oprisem, se găseau un şir de
prăvălii ocupate de ei. Cunoscându-i îndată, după înfăţişare,
am intrat în vorbă cu dânşii întrebându-i despre ocupaţia
şi numărul lor. Ei m'au cunoscut imediat că sunt din
România, de oarece, la prima mea venire în Elbasan, văzându-mă
în tovărăşia senatorului lor Anton Becea, s'au
interesat să afle cine sânt.
Românii din Elbasan sânt amestecaţi. Cei mai mulţi
sânt Români moscopoleni; Fărşeroţi sânt mai puţini. Cu
aceştia am avut prilejul să mă întâlnesc mai spre seară,
interesându-mă de graiul lor. Cei dintâi sânt negustori,
cei din urmă chervanagii. Românii din acest oraş aveau
şi o şcoală mixtă. Serviciul divin se face în biserică pe rând,
într'o săptămână româneşte întruna albanezeşte, cu ajutorul
celor doi preoţi români Naum Picin şi Ioan Toda.
în Elbasan am rămas până a doua zi. Pe la amiazi, am
pornit spre Bitolia, de unde, după ce am făcut două excursii
la Perlepe, am parcurs drumul Bitolia—Salonic. După
o şedere de două zile în Salonic, m'am înapoiat, prin Bulgaria,
în Ţară.
ROJIÂXII ŞI ALBANEZII
LEGĂTURILE DINTRE ROMÂNI ŞI ALBANEZ[ - NUMĂRUL ALBANEZILOR -
NUMĂRUL
ROMÂNILOR
Atingând o chestiune care este de mare însemnătate
pentru viitorul elementului românesc în Albania, voiu în-