Buletinul "Muzeului limbei române"

104 TH. CAPIDAN
ut'edili di sumaq ;
zverca (zvepca) di sumaţi;
cutCeki (cuceki) : yaste partea d dinipoi a sumapuî. în
alte părţi: cutsăkî (di dinapoi) ; cutsăyi; de asemenea:
căqidzili di dinapoi a sumaqui. Sânt cele două lemne din
dărătul samarului întoarse ca nişte cârlige.
pistări (pistâpî) sânt traversele dintr'o parte şi alta a
samarului;
scânduri (scânduri, scânduri) di sumag;
ppalili di sumao=cele două laturi ale samarului;
vincâla (yingâla) : cupaua tricută sum păntica di mulare=
cureaua care trece sub burta catârului. La Românii din
Veria : yingâlâ (cu accentul pe silaba penultimă), însemnează
culanea di la keptu=cmeaua de la piept ;
sumcoadă (sumcodă) : cufaua di sum coadă=cureaua de
sub coadă;
păldămă (păldămi, băldămi, buldumi buudumi) : cufaua
tsi tretse ma ngos di sumcoadă —cureaua ce trece mai jos de
„sumcoadă". Pâldâmea yasti di misini, yasti largă di una
supleacă : este din piele, largă de o pa mă ;
strozma (stoozma) ;
scări di funi=scări de funie;
sărmai (sâpmay) ;
Alte obiecte întrebuinţate de cărăvănarii fărşeroţi sânt
următoarele :
sfiriye : tastau di căpqinâ—traistă de păr de capră;
tărastru (tastru) = traistă ;
tâgăqgic (tăgăfgic) ;
fuqti (fuptiî, fuptie) = încărcătură ;
cumagâ, numită la Românii din Pind furtutirt. Este lemnul
lung, la un căpătâiu, în formă de furcă ; serveşte pentru sprijinirea
sarcinei încărcate, când se pune altă sarcină pe samar.
Dacă cumva sarcina nu-i bine sprijinită pe Cumagâ, atunci
se întâmplă ca să se restoarne samarul. în căzu' acesta se
spune: tufă paqtea „s'a răsturnat sarcina"; tufă mula
„s'a răsturnat catârul"; sau numai: tufă „s'a răsturnat".
sazmă=ve\mţa ce se pune de-asupra samarului, când