Buletinul "Muzeului limbei române"

FABŞEROTII 9
atât de răcoritor, încât mă simţeam fericit că am putut scăpă
pentru câteva clipe de zăduful năbuşitor din Bitolia. După
ce am vizitat biserica, restaurată numai de câţiva ani, am
prânzit în apropierea unei fântâni cu o apă atât de rece,
încât, după ce ai umplut paharul, trebuia să aştepţi câteva
minute ca să se încălzească puţin apa, şi numai după aceea
să bei. După masă ne-am odihnit la umbra unor stejari de
lângă biserică, iar la ora cinci am început să coborîm spre
Molovişte. In Molovişte am mai făcut încă o vizită—două de
rămas bun, şi la ora şapte am pornit înapoi spre Bitolia,
unde am ajuns înainte de a se înoptâ.
In Bitolia n'am mai rămas decât o singură zi. Imediat
după aceasta am trecut frontiera Greciei, îndreptându-mă
spre Florina.
DE LA FLORINA LA CORIŢA
FLORINA - PISTXDEBI - BIGLIŞTE
De la Bitolia până la Florina, oraşul de la frontiera grecească
dinspre Serbia, nu-i decât o oră cu trenul. înainte de
războiul balcanic, oraşul Florina, numit de Albanezi
Fâlârinâ (Felerine), iar de Bulgari H Ier in, eră locuit
numai de Turci, Bulgari şi Albanezi. Români erau foarte
puţini. Astăzi, spre marea mea surprindere, Turci nu mai
există. Toţi, împreună cu un număr de Albanezi musulmani,-
s'au refugiat în Asia-Mică. Iar dintre Bulgari n'au mai rămas
nici pe jumătate. Cei mai mulţi s'au văzut nevoiţi să plece
în Bulgaria. In locul lor s'a aşezat un număr mare de Aromâni
şi Albanezi. Aromânii sânt veniţi din Bitolia şi din comunele
româneşti din împrejurimile acestui oraş, ca Magarova,
Târnova, Nijopole, Cruşova, etc. Nemulţumiţi de stăpânirea
sârbească, care le-a închis şcoalele şi bisericile, ei au trecut în
oraşele din Grecia unde, după câte am putut afla, se împacă
mai bine cu Grecii. Ei se ocupă cu comerţul. Mai toate hotelurile,
dar mai ales restaurantele, sânt conduse de ei. Chiar
la gara din florina, restaurantul mare de după gară este
ţinut de trei fraţi români din Tâmova.