ŢARA BÂRSEI

— 371 —
tăţile minoritarilor stabiliţi în ea fură totdeauna respectate. Dece
afirmând acestea, nu s'a gândit şi la minoritarii Români, atât de
numeroşi în vechea Ungarie, căci poate .s'ar fi trezit la realitate?
Asupra venirei Românilor în Transilvania, are o părere foarte nostimă
: ciobanii valahi veniţi din Istria fură transplantaţi de împăraţii
bizantini în Tesalia şi Epir, prin anul 600; de aci, ţarul bulgar
Samuel i-a condus în regiunea muntoasă a Balcanilor, de unde ei
au trecut în Transilvania ungurească în sec. 13. Mulţumit c'a putut
ajunge până aci, autorul încheie satisfăcut: „Cest donc ainsi que
Ies Roumains penetrerent sur le sol de notre pays, — et non comme
autochtones, descendents des colons romains de Trajan"... (pag.
64), desigur Q. E. D.! Deodată cuprins de teama uriaşei federaţii
slave, visate de marii panslavişti şi cântată de poeţii ruşi, autorul
se crede îndreptăţit, de a arăta apusului că existenţa îi e în pericol,
cât timp Ungaria va fi slabă, căci numai o Ungarie mare şi
puternică poate fi „bastionul" civilizaţiei şi creştinătăţii occidentale;
autorul nu cere aceasta decât pentru fericirea întregii Europe,
având aerul să convingă pe d-1 Louis Villat, cel care semnează
ultimul articol istoric: adevărata figură a Ungariei eterne. Trecând
peşte articolul Ungaria şi creştinismul, al Card. Jusiinian
Seredi, care compară Ungaria cu Franţa în ce priveşte civilizaţia
şi cultura, d-1 Villat arată că, dacă Ungurii prin creştinare ar fi
devenit ortodocşi,. ar fi sfârşit prin a se slaviza ca Bulgarii, ori
prin a se româniza ca Pecenegii şi Cumanii. Convins că Transilvania
a fost refugiul civilizaţiei ungare, crede, fără a o spune, că
Transilvania se cuvine Ungariei. Admiră virtuţile poporului maghiar,
care intrând în marele războiu, printre altele a declarat că
prin victorie nu-şi va mări. deloc teritoriul. Dece ne-a răpit atunci
crestele munţilor prin pacea forţată dela Buftea, ori regimul era
special pentru Români, sau pământul luat ar fi însemnat prea puţin?
Conclude, cerând occidentului refacerea Ungariei, aceasta nefiind
decât o operă de justiţie.
In partea II.: geografico-etnografică, primul articol e destinat
patriei ungare, unde Eugen Chelnoky vorbeşte cu multă emfază
despre unitatea fizică, climatică şi etnică a bazinului ungar, a cărui
consolidare e absolut necesară Europei. Fără a se putea stăpâni
de a nu ataca, se miră că Ia încheerea păcii, Francezii şi Englezii,
n'au înţeles că numai Ungaria puternică poate păstra pacea Europei
şi apăra occidentul de barbaria orientală şi expansiunea germană.
Depărtându-se mult de subiectul ales, sacrifică fondul obiectiv
unei forme pompoase.
Albert Gărdonyi, în articolul asupra Budapestei, îi urmăreşte
evoluţia din «vremea Romanilor şi până astăzi. Remarcă situaţia
grea a oraşului în cei 150 ani de stăpânire turcească, când aspectul
i se schimbă cu totul prin coloniştii aduşi din Balcani. La