ŢARA BÂRSEI

- 370 —
Dări de seamă
La Hongrie et la civilisation. Un volum de 430 pagini,
3 hărţi şi 29 planşe, scos de Gheorghe Lukâcs cu colaborarea a
19 autori unguri şi 6 francezi, având o prefaţă de Jerome şi Jean
Tharaud. Paris 1929 (imprime en Hongrie?). E o lucrare în trei
părţi: istorie, geografie-etnografie şi raporturi internaţionale, menită
să facă cunoscut în occident poporul maghiar şi drepturile lui.
I. In primul articol al părţii întâi, semnat de Francisc Eckhart,
se face descrierea evoluţiei poporului maghiar, dela sosirea lui în
Europa până în zilele noastre. A emite aberaţii e lucru uşor, a le
dovedi însă, e întrucâtva mai dificil, ori ceeace neglijează autorul
acestui capitol de istorie rezumativă a Ungariei sunt tocmai dovezile.
Ajung câteva argumente aduse la întâmplare, cari să evidenţieze
acest fapt. Deşi se spune că la sosirea Ungurilor în Panonia,
Transilvania era complect nelocuită, ceeace a permis ocuparea
ei, citim la pag. 17, că în acelaş timp: „Ia pârtie orientale du pays,...
la Transylvanie et le sud du pays etaient peuples de colonies turcobulgares,
coupees ga et lâ de peuplades slaves, mai sans aucune
cohesion politique". In prima hartă a lucrării, ce reprezintă Ungaria
în epoca regelui Ştefan (1000), Transilvania apare nelocuită.
Ţara Românească e ţara Pecenegilor, iar în Moldova e Rusia!
Voevodul Transilvaniei apare în sec. 11, pe când ţinutul începe
să fie locuit, abia în sec. 12, când apar primele menţiuni despre
Români (Valahi), cari în sec. 14 încep să trăiască sub conducerea
şefilor lor: şoltuzi-cnezi (pag. 27). „In acea vreme însă, cea mai
mare parte din Transilvania era pur ungurească". Citim la pag. 31
că, deşi în sec. 15 noi existam ca state aparte, acestea însă au
„sucombat" repede la venirea Turcilor. Ungaria ar fi fos pierdută
fără eroul „naţional" ungur, Ioan Corvin. (Cei pe cari îi preocupă
istoria naţională, pot infirma cu lux de amănunte aceste afirmaţii;
noi ne mulţumim numai a le semnala). Românii cari apar în număr
tot mai mare în timpul paşalâcului de Buda, reuşesc să subplanteze
pe Ungurii decimaţi de Turci şi să înainteze până în marginea
câmpiei, înlocuind adesea chiar pe Saşi. Lucrul s'a repetat cu Slovacii
în nord şi cu Sârbii în sud. Tratatul dela Trianon (1920),
care a sancţionat desmembrarea Ungariei, a svârlit o treime din
Unguri sub dominaţia popoarelor străine, cari le sunt inferioare
din punct de vedere cultural; dar autorul, dacă e convins de acest
adevăr, uită să dea şi explicaţia lui, căci desigur cultura maghiară
atât de binefăcător radiată asupra Românilor, nu s'a prea văzut.
In al doilea articol semnat de Zoltan Gerevich, se analizează
viaţa popoarelor alogene şi consecinţele ei. Autorul afirmă cu
destul curaj, că unitatea istorică şi geografică a Ungariei milenare
s'a făcut fără să aducă vre-un prejudiciu celorlalte popoare: liber-