ŢARA BÂRSEI

- 368 —
Luaţi de scurt beneficiarii invenţiei lui Gutenberg, uneori
cu aiere de dascăli atoateştiutori, alteori cu creştinească indulgenţă
faţă de ignoranţa ta, îţi trântesc lămurirea: Noi e pronume
şi noui e adjectiv, dom'le!
— Ei şi? — întrebi tu, nedumerit.
— Ei şi pentru evitarea confuziunii trebuesc (!) deosebite
şi în scris. Atât. Căci atât li s'a spus şi lor, de alţii, mai procopsiţi.
Că de ce nu trebueşte deosebit, pentru evitarea confuziunii, şi
numeralul nouă de pronumele nouă nu ţi-o mai spune, fiindcă
nici lui nu i s'a spus.
De unde să se mai gândească bietul om, că admiterea
acestui argument implică : diferenţierea grafică a tuturor omonimelor
din limbă?
Căci, vedeţi, nici susţinătorii lui noui nu întrebuinţează decât
o singură formă şi pentru fluierul piciorului, şi pentru instrumentul
muzical şi pentru verbul a fluera: fluier. Şi, tot aşa,
portul a rămas şi pentru dumnealor tot port, fie că e vorba de
un port maritim, fie că se gândesc la un port ţărănesc, fie că
au de-a face cu verbul port. Şi iarăşi, cornul a rămas corn, înţelegând
prin el şi cornul boului, şi cornul de mâncat, şi cornul
casei, si cornul de suflat, si cornul lemn. S. a. m. d.
După judecata acestora ar trebui să scriem şi viui (pt. vii,
adj. plur. dela viu), fiindcă forma vii trebuie rezervată pentru
prez. indic. pers. 2 sing. a verbului a veni. — Mai e însă o
pacoste: mai avem, din păcate, şi vii cu struguri. Şi atunci, vrei
— nu vrei, te 'ntrebi : Cum să scriem cuvântul în cazul acesta,
ca să nu se confunde cu verbul vii (eu vin, tu vii...)?
Aviz protectorilor lui noui! Nu de alta, dar forma viuă (pt.
vie) am cetit-o adeseori şi până acum şi, dacă nu se grăbesc,
o să ajungem într'o babilonie de n'o să ne mai putem înţelege
Român cu Român!...
Si iată cum, conform raţionamentului de mai sus, ca mâne
vom ajunge să vedem scriindu-se, după analogia lui noui, doui,
şi boui, — pentru denumirea bipezilor încălţaţi — boi, rămânând,
ca şi până acum, titlul de nobleţă al patrupezilor încornuraţi.
Numai puţintică răbdare şi perseverare pe drumul apucat!
Cum au înzestrat înaintaşii pe unii profesionişti ai con-