ŢARA BÂRSEI

— 365 —
Din stânga şi din dreapta
Ziua eroilor.
15.
Zi de reculegere, de reîncopciere a sufletului celor de azi
cu al celor trecuţi prin moarte la viaţă. Zi de îngenunchiere a
recunoştinţei obşteşti pe pragul altarului ridicat la mormintele
celor care s'au jertfit cu gândul la mai binele supravieţuitorilor.
Ziua lecţiei de dragoste de ţară, de dragoste de neam.
Ziua evocării emoţionante a patriotismului fără vorbe, fără
artificii, a patriotismului — faptă, proectat în faţa celui de paradă,
înfăşurat în tricolor, a celui de sentimente cu răcinile 'n
stomac şi pungă.
Zi de. examen pentru cei de azi în vederea necunoscutului
de mâne, a cumpenelor din viitor.
Aşa se zice. Se zice.... Realitatea e însă alta.
Ne adunăm, odată pe an, nu pentru o reîntremătoare şi fecundă
concentrare lăuntrică, pentru un prilej de comunicare cu
cei duşi, pentru pomenirea, cu pietate şi recunoştinţă, a celor
care ne-au hărăzit de ceeace nu ne-am dovedit încă vrednici,
ci pentru spectacol, pentru prilejul binevenit de a ne etala cât
mai sus şi cât mai în centru importanta noastră persoană — fie
ca să sfidăm evlavia altora cu ciripeli continue, fie ca să ne
expunem ultima pălărie sau umbreluţă.
Ne adunăm, ca să nu pierdem prilejul festiv de a mai
sporovăi, între patru ochi sau în grupuri, de a ne întâlni „idealul",
de a ne îndrepta cravata sau a ne controla în oglinjoara po
setei vioiciunea rujului şi zulufii potriviţi acasă.
In afară de evlavie, tot ce vreai. Doar prin zidul viu al
armatei încremenite de jur-împrejurul pieţii dac'o mai fi trecând
fiorul contactului misterios cu camarazii care-şi dorm somnul
de veci sub crucile şterse. Dacă. .. Căci şi acesteia poate să-i
fie sufletul tulburat de nesimţirea dacă nu de lipsa de cuviinţă
a celor cu gurile la urechile vecinelor şi cu sufletul ancorat cine
stie în ce atmosferă si în ce situaţii.
Trebuie creiată o altă atmosferă, măcar în timpul serviciului
divin oficiat în această zi a pietăţii si recunoştinţei.