ŢARA BÂRSEI

— 363 —
Coşbuc mai rural în concepţie, aduce poezia satului cu tot
ce avea ea mai frumos şi o impune în literatură într'o formă
nouă. Naţionalismul lui e, — asa zicând — mai real. Cântă şi
el trecutul, fără să-1 asemene cu prezentul pe care-l găsia vrednic
de trăit.
Goga era poetul viitorului: Coşbuc al fericiri actuale.
losif, între aceşti doi cântăreţi ai Ardealului, pare mai mult
un trubadur. Coşbuc şi Goga deschid drum prin mulţime şi
gloata îi urmează. losif ocoloşte mulţimea şi de aceea poezia
lui pare mai personală. Ceilalţi cântau pentru alţii. losif cânta
pentru el : „Eu nu scriu ca să fie frumos, eu scriu numai pentru
mine". 1 ) Numai cântece în note minore. Mulţi bemoli.
In literatura universală se înrudeşte cu Heinrich Heine,
ale cărui cântece le-a si tradus minunat în româneşte. Duioşia
e aceeaşi la amândoi; cu aceleaşi simple mijloace trezeşte emoţiile
cele mai puternice. Dar unde temperamentul se diferenţiază
este atât în durerea sfâşietoare ce străbate în o parte a poeziilor
lui Heine, cât si în satira si ironia nimicitoare a acestuia.
Nu ştiu cum să zic: losif nu s'a putut ridica, sau nu s'a putut
coborî până la ură, ironie şi satiră.
Când a încercat-o, în colaborare cu Anghel-), ne-a dat versuri
lipsite de răutate.
In vremea din urmă, înainte cu vre o doi ani de moarto,
losif căpătase o mai mare încredere în el. Autocritică îşi făcuse
migălos şi până atunci; acum însă devenise necruţător. Sute de
versuri, — spune fratele său — le distrugea. Poate că, în afară
de auto-controlul acesta, mai era şi alceva, prea trist pentru a
fi amintit aici. Ceeace e însă curios e faptul că simbolismul, —
mai ales cel german — al acelei vremi, îl captivase. Traducea
mereu şi, se spune, traducea din aceşti poeţi noi, admirabil. Nu
ne-a rămas nimic. losif a distrus tot. Ne-a lăsat frumoase traduceri
din Verlaine, din Ibsen, Heine şi PetOfi. Ne-a mai lăsat
câteva traduceri din Wagner, din Goethe, Corneille şi Dumatatăl.
Vom avea însă mereu o mare părere de rău că a dispărut
fără să-şi*vadă o dorinţă împlinită: Shakespeare în româneşte.
») Convorbiri Literare, 1915 Nr. 3 p. 284.
2
) Caleidoscopul lui A. Mirea, 2 voi.