ŢARA BÂRSEI

— 360 —
„Patriarhalele" despre care un critic 1 ) spunea că ar cuprinde
prea multă „duioşie ieftină", ieftină, desigur, faţă de nonsensul
şi seaca poezie modernistă, cu imagini forţate, cu sentimente de
atâtea ori false, îmbrăcate într'o limbă împestriţată cu nelogisme:
ca o cămaşe cu altiţe peste care ai prinde, cu ace, petece de
stambă din Lipscani. Unii au văzut o scădere în lipsa sentimentelor
energice, capabile să trezească în noi senzaţii, — preocupaţi,
poate, mai puţin de frumosul în artă pe care, cred, ar trebui
să-l urmărim într'o operă literară. Acest frumos, realizat cu
material plastic simplu, ca în cazul lui Iosif, sau cu un vocabular
bogat, îndată ce trezeşte în noi imagini sensibile, ori sentimente,
tot frumos rămâne. Cuvântul, luat singur, e prozaic, dar
în legătura unui vers, poate fi poetic, capabil, prin însăşi semnificaţia
pe care i-o dă poetul, să deştepte acele imagini sensibile
de care vorbea Maiorescu. Simplitatea şi naturaleţa versului
lui losif, nu-i o scădere. Iar dacă în tot scrisul lui elementul
energetic e absent, acuza care i s'ar aduce ar semna cu procesul
intentat soarelui de iarnă că nu ne dă raze fierbinţi.
losif avea pasiuni puternice, dar prin însăşi natura temperamentului
său, aceste pasiuni exteriozitate, pierdeau din energie,
primind o formă discretă, potolită 2 ). Şi totuşi losif nu readuce
in literatura noastră nota pesimistă. Dorul de viaţă îl are, şi-1
manifestă, doar numai arareori un sentiment mai deprimant îşi
face loc, izbucnind, — întreg nici atunci — în dureroase versuri,
de-o sinceritate rară :
De mult înstrăinatul
De-abea ce ţi-a sosit
Aşterne-i, mamă, patul
Să doarmă lung băeatul,
Bolnav şi obosit! 3)
Şi tot aşa în strofa întâia a unui „Cântec".*)
Noapte, noapte, — iar mă laşi
Singur, pe cărări pustii,
Părăsit aceleiaşi
Palide melancolii...
') Dl. Eugen Lovinescu.
•i) Vezi mai sus citatul din Goga.
3) Voi. cit. „Învins!* (p. 33)
4) ld. p. 220.