ŢARA BÂRSEI

7
— 355 —
când în note de entuziasm ') Iar în altă parte, dupăce lăudă
-frumuseţile străinătăţii, încheie :
„Nu-s doine ca în ţara mea
In lumea asta 'ntreagă".
losif în ţară a fost un desrădăcinat şi aşa a rămas până la
urmă. îşi înfipsese rădăcinile adânc acolo, dar rămăsese ceva
din el aici: sufletul lui era în Ardeal.
El trebuia să rămână aici, sau în nici un caz în Bucureşti
şi iată dece :
Sufletul unora astfel e întocmit, încât nu rezistă impresiunilor
puternice venite din afară. Ei au o viaţă de interior, care
domină creierul. Majoritatea acţiunilor lor sunt determinate şi
în funcţie de o dispoziţie sufletească. De cele mai multe ori vin
în contradicţie cu mediul, făcut din alt aluat. Din această ine-
3
vitabilă ciocnire, învisul e cel inadaptabil. Numai cât inadaptabilitatea
unora reacţionează; a altora se interiorizează. Lumea
îşi pierde importanţa reală, înlocuită cu o altă lume, cu totul
diferită. Din această categorie neprivelegiată a inadaptabililor
făcea parte şi losif. Un fel de Pană Trăsnea Sfântul sau, în orice
caz, un erou de-al lui Brătescu-Voineşti, vecinie în contradicţie cu
cei din afară, vecinie incapabil de reacţiune* Scrimdu-i D-Iui
Sextil Puşcariu, 2 ) îşi acuză singur firea: Ce mult aş fi dorit să
fiu, sau cel puţin să par altul! Vesel, plin de curaj, nu un plângăcios
cum sunt".
Şi era copil când judeca astfel: Copilul devenind om mare,
a rămas acelaşi.
Cu un asemenea suflet, losif n'avea ce căuta în Bucureşti.
O capitală are oameni mulţi cu o mentalitate specifică. Valurile
mulţimii, când nu feri în laturi, sau când nu te duc cu ele, trec
peste tine şi puţin le pasă că în ţărnă se svârcoleşte însângerat
sufletul unui om cinstit. Psihologia mulţimi, e curioasă: cine
nu e cu noi, e împotriva noastră.
Tăcut la vorbă, stângaciu în mişcări, cu mersul ferit din
calea celor mulţi, sfios în atitudine, închis în durerea lui, cinstit,
-— •
!) Vezi „Scrisoarea lui Goga".
2) Luceafărul, 1913 p. 466