ŢARA BÂRSEI

— 354 —
(Urîtul era fratele mai mic, Dr. Eugeniu losif, mort în
războiu).
O influenţă precumpănitoare a avut moartea mamei lui.
Povesteşte fratele: „Când Ştefan auzi nenorocirea, se repezi dela
masă, văzu o clipă pe maica adormită, şi porni năuc, cu capul
gol pe străzi. A fost găsit noaptea târziu în „Grădina Mare", 1 )
plângându-şi singur durerea. Când a sosit acasă, văzu că bătrânul
albise în câteva ore. Şi faptul 1-a impresionat atât de mult,
că uită propria sa durere de mila bătrânului".
Tinereţea lui a fost mult chinuită de lipsuri. Bătrânul avea
familie numeroasă, aşa încât poetul, când studia la Bucureşti,
numai foarte rar primia ceva „de-acasă". Intr'o vreme stătea în
gazdă într'un chioşc din grădina palatului Cretzulescu, acolo
unde a fost, până mai ieri, preşedinţia Consiliului.
Scoţând împreună cu alţii revista „Floare Albastră", moartă
din pricina lui Antimireanu,-) mizeria a continuat, ducându-1 la
o intensă viaţă de cafenea, unde de cele mai multe ori asculta
discuţiile altora. Rar dacă se aprindea. Ştia pe dinafară mii de
versuri: franceze, germane, ungureşti, italieneşti şi româneşti,
spunându-le cu o artă în care numai Coşbuc îl întrecea.
Viaţa familiară îi rezervase însă surprize prea ucigătoare.
Iosif n'a fost pregătit să le întâmpine. Rămas din nou singur,
trăia pentru Corina lui, căreia i-a închinat unul din cele mai
drăgălaşe cântece de leagăn din literatura noastră.
Recitindu-i azi unele scrisori, câteva biografii şi întreaga
lui operă, şi privindu-1 din p. d. v. al firii lui, cred că losif nu
avea ce căuta în Capitală. O spune şi singur: „Ce bine ar fi
fost să fi rămas şi eu la coarnele plugului, să stau ticnit cu
oameni de treabă din satul meu, decât să viu în mizeria asta
blăstămată de aici". Iar întro' scrisoare din Neuburg (1901), „Aş
lăsa Bavarie şi Italie şi tot... dac'aş putea petrece o lună prin
„Ţara Bârsei" sau prin Munţii Apuseni", 3 ) Până şi în poezie,
regretul după Ardeal şi—1 manifestă, când în accente de jale,
') La Turnu-Măgurele.
a) Luceafărul, 1913, p. 465.
3) Idem, p. 498.