ŢARA BÂRSEI

— 349 —
organizare, care să o adapteze misiunei ei importante de-a fi re_
prezentanta unui Stat mare şi bogat din Europa Centrală.
*
Concluzia finală a celor expuse mai sus este că diplomaţia
are într'adevăr un trecut grandios. Succesele ei poate nu au fost
şi nu sunt totdeauna apreciate după justa lor valoare şi după
legitimul lor merit. Pentrucă o campanie diplomatică este câteodată
un efort suprauman. Negocierile, cari ţin săptămâni şi luni
de-arândul şi cari' uneori se ţin fără întrerupere timp de 1&
ceasuri, consumă nervi, energii şi sănătate în nopţile nedormite
şi în agitaţia jocului complicat al şahului diplomatic.
Diplomaţia antică, cu ambasadele ei temporare, dela Egipteni
până la Bizantini, — diplomaţia medievală, cu ambasadele
ei permanente, dela Papalitate până la toate monarhiile europene,
— în fine, diplomaţia modernă, cu congresele ei diplomatice,
dela pacea westfalică până la Societatea Naţiunilor, —
toate au parcurs un drum spinos şi lung.
Instituţia ambasadei, imunităţile diplomatice, selecţionarea
şi organizarea corpului diplomatic, formele şi ceremonialul, tactica
şi metodele diplomatice, conducerea politicei externe toate
au trecut printr'o evoluţie lentă şi continuă.
Galeria marilor diplomaţi este bogată în talente, energii,
chiar genii mari.
Dela primii ambasadori egipteni până la diplomaţii noştrii
contimporani, dela diplomaţia, care germina sub umbra piramidelor,
până la diplomaţia, care prosperează astăzi în Palatul
Naţiunilor dela Geneva, este o distantă mare.
Insă din valea tăcută şi misterioasă a Nilului până la malurile
romantice ale lacului Leman, an după an, secol după secol
şi mileniu după mileniu, diplomaţia a făcut câte un pas înainte
pe calea progresului şi a bunei înţelegeri între naţiunile civilizate
ale universului.
(Va urma)
OO