ŢARA BÂRSEI

— 348 —
vitatea ei s'a simplificat poate în intrigi, mai ales în timpul din
urmă, însă ea s'a complicat prin multiciplitate, diversitatea şi
complexitatea marilor probleme internaţionale, pe cari nu le-a
putut rezolva decât pe o singură cale: în congresele diplomatice.
Aceste congrese au devenit nota caracteristică a diplomaţiei moderne.
Creşterea absolutismului, rafinarea moravurilor, curentele
filosofice, mişcările revoluţionare, războaiele napoleoniene tendinţele
liberale, democratice, constituţionale şi socialiste, competitiunea
navală si colonială, marile inventiuni dela maşina cu
aburi până la telegrafia fără fir, perfecţionarea comunicaţiunilor
terestre, maritime şi aeriene, războiul mondial, crizele economice
şi financiare, toate au fost elemente cari au influenţat creşterea
progresivă a interdependenţei naţiunilor de pe cele cinci continente.
Diplomaţia s'a făcut instrumentul inteligent şi nt-il al acestor
noi exigenţi.
Diplomaţia franceză, cu strălucitul prestigiu al metodelor
ei abile, circumspecte şi elegante, cari au cuprins totdeauna orizonturi
largi şi idei rnai perfecţionate şi moralizate dela Mazarin
până la Briand; diplomaţia engleză, care pătrunsă de un patriotism
calm, prevăzător, tenace, s'a ridicat ca o admirabilă forţă
de progres al expansiunei britanice ; în fine întreaga diplomaţie
europeană şi mondială, care a manifestat, în atâtea congrese,
capacitatea ei de-a înfrunta şi soluţiona problemele cele mai
complicate ale politicei internaţionale; — toate au contribuit la
ridicarea prestigiului corpului diplomatic, de a cărui acţiune depinde
adeseaori existenţa sau viitorul popoarelor. S'au comis
poate multe greşeli şi s'au făcut multe nedreptăţi, însă o diplomaţie
adeseaori are în vedere numai interesele particulare ale
ţării sale. Dealtă parte, diplomaţia a şi reparat multe nedreptăţi,
a aplicat justiţia în sensul ei internaţional si a lichidat multe dusmanii
şi animozităţi.
Diplomaţia română, tânără şi entusiastă, a colaborat, in
cadrul diplomaţiei europene, cu tact, cu pricepere, cu stăruinţă,
şi a făurit, împreună cu o armată bravă, cele trei- acte glorioase
ale istoriei noastre moderne: Unirea, Independenţa, întregirea.
Nimeni nu-i contestă meritele ei istorice, chiar dacă a greşit şi
ea câteodată şi chiar dacă astăzi se impune o reformă şi o re-