ŢARA BÂRSEI

— 339 -
Lamartine, în calitatea sa de ministru de externe, a adresat
la 1848 o celebră circulară către agenţii diplomatici ai Republicei
franceze, care impunea cu multă demnitate, recunoaşterea naturală
a situaţiei noi: „La France est republique; la Republique
Francaise n'a pas besoin d'etre reconnue pom exister. Elle est de
droit naturel, elle est de droit naţional. Elle est la volonte d'un
grand peuple qui ne demande son titre qu'ă lui-meme" 1 ).
Al doilea Imperiu a avut ca miniştri de externe pe Drouyn
de Lhuys, pe Contele Colona Walewski, pe Ducele de Gramont. 2 )
Drouyn de Lhuys este „cel mai complect model al diplomatului
de carieră" din secolul al XlX-lea, după cum zice Pradier Fodere.
El a stat în serviciul diplomaţiei franceze dela 1830 până
la 1870, parcurgând toate gradele şi punând mâna Ia toate afacerile
mari ale timpului său.
La începutul Republicei a IH-a ministerul de externe a fost
condus de Jules Favre, Ducele de Broglie, Ducele Decazes, de
Freycinet 3 ). Sub Republica a IH-a s'au perindat la ministerul de
externe, dela 1870 până la 1924, adecă într'o perioadă de 54
ani, în total 40 de titulari. Dupuis crede că „această instabilitate
este o supărătoare consecinţă a regimului parlamentar, aşa cum
acesta este practicat în Franţa. Instabilitatea aceasta nu este o
condifiune favorabilă pentru buna conducere a politicei externe,
care pretinde un spirit de continuitate şi, în acelaş timp, o cunoaştere
aprofundată a oamenilor, precum şi a tendinţelor politice
a Statelor străine"*).
Diplomaţia modernă franceză a depus o activitate fecundă
şi impunătoare dela început până azi. Diplomaţia autoritară a
lui Ludovic XIV, diplomaţia secretă a lui Ludovic XV, diplomaţia
onestă a lui Ludovic XVI, diplomaţia strălucită a lui Talleyrand,
precum şi diplomaţiile Restauraţiei, ale Monarhiei din Iulie,
a Republicei a Il-a, ale Imperului al II-lea, ale Republicei a 111-a.
toate au înscris, în glorioasa istorie a Franţei, evenimente, succese
şi victorii mari. Astfel diplomaţia franceză a fost, mai ales
în secolul XVII şi XVIII, un model pentru Europa întreagă.
*
') Pradier-Fodere, op. cit., I., pag. 99. *) Pradier-Fodere, op. cit., 1., pag.
217. 3 ) Pradier-Fodere, op. cit.. I., pag. 217. «) Dupuis, op. cit., pag. 290.