ŢARA BÂRSEI

— 338 —
versaţia lui trebuie să fie simplă, variată, neaşteptată, totdeauna
naturală şi câte odată naivă. Cu un cuvânt, el nu trebuie să
înceteze, în cele două zeci şi patru de ceasuri, de-a fi ministru
al afacerilor străine''. 1 )
După instrucţiunile adresate de Talleyrand, în anul VIII al
Republicei, către agenţii diplomatici ai Franţei, fiecare şef de misiune
trebuia să cunoască perfect, în ţara reşedinţei sale, trei
lucruri: 1. Ceeace privea misiunea în sine, drepturile, imunităţile,
relaţiunile sale; 2. Personalul guvernului şi curţii, pe lângă
care era acreditat, obiceiurile, ceremonialul, lista civilă etc; 3.
Organizarea ţării din punct de vedere politic, administrativ şi judiciar,
sistemul comercial al ţării etc. 2 )
Talleyrand a fost unul din inspiratorii Regulamentului asupra
rangului agenţilor diplomatici, semnat la Viena la 19 Martie 1815.
După art. 1 al acestui Regulament, agenţii diplomatici au fost împărţiţi
în trei clase: I. ambasadorii, legaţii, nunţii; II. trimişii, miniştrii
sau alţii, acreditaţi pe lângă suverani; III. însărcinaţii de
afaceri, acreditaţi pe lângă miniştrii afacerilor streine. După art.
4, agenţii diplomatici vor avea, în fiecare clasă, între ei, rangul
după data notificării oficiale a sosirei lor. Insă acest regulament
n'a ştirbit privilegiul priorităţii reprezentanţilor Papei. După Protocolul
din Aix-la-Chapelle, semnat la 20 Noembrie 1818, miniştrii
rezidenţi acreditaţi pe lângă Puterile semnatare, vor forma, în
ceeace priveşte rangul lor, o clasă intermediară între miniştrii de
ordinea a doua si între însărcinaţii de afaceri". 3 )
Restauraţia a adus în fruntea Ministerului de externe, în
afară de Talleyrand, pe Ducele de Richelieu, pe Vicontele de
Montmorency, pe Vicontele de Chateaubriand, pe Contele Portalis,
pe Prinţul Polignac.*)
Polignac a înfiinţat, în departamentul său, un învăţământ
special pentru tinerii, cari se destinau carierei diplomatice. 5 )
Sub monarhia din Iulie se pot remarca Ducele de Broglie,
Thiers, Ducele de Montebello şi Guizot, ca miniştri de externe.")
Republica din 1848 a dat pe Lamartine şi pe Jules Bastide. 1 )
') Pradier-Fodere, op. cit., I, pag. 242. 2 ) Pradier-Fodere, op. cit., I, pag.
25. 3 ) Pradier-Fodere, op. cit., I, pag. 266-7. 4 ) Pradier-Fodere, op. cit., i, pag.
268-9. e) Pradier-Fodere, op. cit., I, pag. 217.') Pradier-Fodere, op. cit., I.,
pag. 217.