ŢARA BÂRSEI

- 293 —
Suflete uitate
Boghicii.
— Cu câteva pagini din istoricul unei tipografii —
de Axente Banciu
Cine-şi va lua osteneala să răsfoească „Bibliografia românească"
de I. Bianu şi N. Hodoş precum şi „Kronstădter Drucke"
(1535—1886) de Iulius Gross, Kronstadt 1886, — va rămânea surprins
de frecvenţa numelui fraţilor han şi Const. Boghici, cu a
căror cheltuială s'a tipărit în primele două decenii ale veacului al
XIX o serie întreagă de cărţi româneşti.
Nu sunt singurii braşoveni — vom arăta-o altă dată — care
au înţeles să-şi jertfească o parte a agoniselii lor pentru hrana
sufletească a celor de-un sânge, — au fost însă, fără îndoială,
dintre cei mai jertfitori.
Icoana sufletului lor creştinesc şi românesc se desprinde limpede
din „Innainte cuvântarea" scrisă la „Ceaslovul" tipărit la 1806
în Braşov „cu toată cheltuiala Dnealor fraţilor kirii Constandin şi
Ioann Boghici".
Iată ce spune „al tuturor zmeritul şi plecatul Ierei Ştefanovici,
paroh al Bisericii din Braşov", autorul „Innainte cuvântării":
„Nu am pregetat a ruga pe Domnialor de bun nem născuţii
Chirii Constandin şi Ioann Boghici, ca pe unii carii în multe feluri
de chipuri bine a face lipsiţilor n-au încetat, săracilor mână
de ajutorîu a da n-au întârzi at, ci cu râvnă călduroasă a credinţei,
ce este înflorită în inima ce creştinescă a Domniilor sale, zioa şi
noapte, fără întârziere cu dragoste din creştinesc suflet cu drag au
slujit şi au ajutat pe mulţi atât în faptele cele sufleteşti cât şi în
cele trupeşti cum cunoscut este fieşte căruia şi mai ales înnaltelor
stăpâniri a ţării dovedit şi ştiut. Pre carii acuma rugându-î
pentru acest Cîasoslov ca să se tipărescă în tipografiîa domnieilor
sale încredinţată a Braşovului, adăogând şi cele mai sus pomenite
trei Acathiste, 1 ) care sânt foarte trebuincioase celor bisericeşti şi
') Mântuitorului nostru Is. Hs. al Adormirei pre. sf. Stăpânii noastre
Născătoarei de Dzeu şi cel al sf. Arhiereu Nicolae.