ŢARA BÂRSEI

— 331 —
that Grotius' views as regards permanent legations were short-sighted" 1 ).
Reproşul de „short-sighted", adecă de îngustime de vederi, oricât
de grav ar părea faţă de o celebritate de talia lui Grotius, este
justă, pentrucă este adevărată. Este una din erorile marelui
Olandez, care însă nu ştirbeşte cu nimic autoritatea sa istorică.
*
încheind acest capitol, trebuie să fixăm nota caracteristică
a diplomaţiei medievale.
Organizarea universală a bisericii, cruciadele, desvoltarea
comerţului şi a navigaţiunei, progresul ştiinţelor, literelor şi artelor,
sub influenţa fecundă a Renaşterii, inventarea tipografiei,
marile descoperiri transoceanice, înfiinţarea armatelor permanente,
întărirea puterii regale, consolidarea politică a marilor state,
toate au contribuit pentru a strânge relaţiunile spirituale, culturale,
economice şi politice ale naţiunilor civilizate. Astfel s'a
simţit tot mai mult necesitatea reorganizării diplomaţiei, pentru
că s'a apreciat importanţa serviciilor ei. Negocierile şi reprezentarea
nu puteau avea o continuitate de acţiune, decât numai
după ce diplomaţia medievală a trecut printr'o reformă radicală
şi după ce s'a adaptat noilor condiţiuni. Astfel ambasadele au
devenit permanente.
Metodele diplomaţiei medievale se inspirau însă din doctrina
imorală a „raison d' £Ya/"-ului, conceput de Ludovic al
Xl-lea, şi din deviza machiavelică ,,scopul scuză mijloacele". Minciuna,
viclenia, înşelăciunea, corupţiunea erau toate mijloace potrivite
şi permise când se urmărea atingerea unui „scop sfânt".
Cele mai mari defecte diplomatice erau sinceritatea, loialitatea
şi onestitatea. Evident că toată acţiunea diplomatică se petrecea
într'o atmosferă de continuă suspiciune şi tăinuire. Insă maşina
diplomaţiei se perfecţiona şi înainta pe calea progresului.
Diplomaţia papală, cu primele ambasade permanente în
analele istoriei universale ; diplomaţia veneţiană, cu organizarea
ei severă si minuţioasă, cu ambasadorii ei culţi si activi, cu interesele
ei vaste şi calculate, diplomaţia florentină, cu ambasadorii
nemuritori pentru umanitate, — întreaga aiplomaţie italiană
dela Milarj până Ia Napoli, cu abilitatea ei rafinată şi cu talentul
ei intuitiv de negociere; — diplomaţia franceză, cu ambiţiile şi
aspiraţiunile ei înalte, cu personalul ei fără precedent de nu-
') L. Oppenheim, International Law, Ed. IV-a, pag. 606.