ŢARA BÂRSEI

— 292 —
în 24 de ore puterile-i se înmiiră: i le-au înmiit pământul
acesta binecuvântat şi sufletul cald al unui neam
înduioşat de bucuria regăsirii.
M. Sa Regele Carol II nu va uita, nu poate uita,
acest suflet bun, omenos, gata de cea mai grea jertfă
când e vorba de a-şi apăra moşia şi legea, suflet pe
care de atâtea ori a avut prilej să-l cunoască, să-l preţueascâ,
să-l iubească — iubindu-l se iubia doar pe
sine — atât în rarele sale clipe de bucurie, cât mai
ales pe câmpul de onoare, în momentele desfacerii de
tot ce e pământesc şi trecător: în clipele supreme din
faţa neîndurătoarei regine a morţii.
Imaginea neştearsă a acestor mucenici, ca şi a celor
din umbra vieţii, cu opinca nevăcsuită şi cu sufletul nesulemenit,
dar atât de cald, de înţelegător, de iertător,
va fi un necontenit stimulent pentru Cel care, cu gând
curat, inimă largă şi voinţă călită în restriştea anilor
de pribegie, a revenit în numele muncii, al cinstei şi
al dragostei de Ţara care dela un capăt la altul al
ei, în clocot de elan, în revărsări spontane de nestăpânită
iubire, L-a aclamat şi-L aclamă încă:
Trăiască Regele Carol III
„ŢARA BÂRSEI"