ŢARA BÂRSEI

- 324 —
avea un „bailo" la Constantinopol şi la Tesalonic, pentru a exercita
jurisdicţiunea asupra veneţienilor, cari îşi aveau reşedinţa
acolo. împăraţii slabi ai Orientului au fost siliţi ca să le cedeze
acest privilegiu. Atribuţiunile unui „bailo" par a fi fost asemănătoare
celor exercitate de consulii moderni din Orient, cari au jurisdicţiunea
capitulaţiunilor. Insă rangul lor a fost mai ridicat.
Iar mai târziu, titlul de „bailo" a fost dat ambasadorilor Veneţiei
la Poartă. Ei au continuat să poarte acest titlu până la sfârşitul
Republicei. 1 )
Numirea ambasadorilor veneţieni, cari erau trimişi în străinătate,
se făcea de obiceiu în Consiliul Pegadilor. O lege, votată
de Consiliul celor zece la 31 Iulie 1495, prevede că nobilii numiţi
pentru ambasade străine trebuie să fie aleşi de Adunare. Insă la
17 August 1497, dreptul de-a numi pe ambasadori a trecut asupra
Senatului. 2 )
Primirea ambasadorilor străini la Veneţia se făcea cu o deosebită
pompă. Ne-a rămas descrierea primirei unui ambasador
francez, care merită să fie citată ca exemplu. Gondola reprezentantului
Franţei era întâmpinată de 60 de senatori Ia o distanţă
de două mile de oraş. Aceştia îl însoţeau până la palatul, care
era pregătit pentru el şi, pe urmă, îl conduceau Ia Doge. Fiecare
senator dedea mâna unei persoane din suita ambasadorului.
Acesta, ajuns la scara numită a Giganţilor, trebuia să o urce
încet, pentru a nu pierde răsuflarea în momentul când trebuia
să se adreseze Dogelui. Dogele îl aştepta, cu întregul colegiu, în
sala cea mare a palatului. Ambasadorul saluta de trei ori, prezenta
scrisorile de acreditare şi pronunţa un discurs în limba
franceză, pe care un secretar îl traducea Senatului. Sala era tixită
cu tot ce Veneţia avea mai distins. Femei mascate, de toate condiţiunile,
priveau din tribune. După răspunsul Dogelui, ambasadorul
se retrăgea salutând încă odată de trei ori. Pe urmă era
recondus, cu un mare ceremonial, la palatul său. 3 )
Iată care a fost organizarea, pregătirea şi ceremonialul ambasadorilor
Veneţiei, iluştrii întemeietori ai diplomaţiei laice permanente.
Exemplul lor a fost în curând imitat de celelalte State
italiene.
*
2
') Grenville-Murray, op. cit., pag. 69-70. ) Grenville-Murray, op. cit.,
pag. 232. 8 ) Pradier-Fodere, op. cit., I, pag. 401.