ŢARA BÂRSEI

— 321 —
apărut atunci când Papalitatea a devenit o forţă politică în
Europa." ') Iar Americanul Carlton I. H. Hayes, vorbind de origina
papală a diplomaţiei permanente, susţine că „diplomaţia
datoreşte mult bisericei şi în special papalităţii". (Diplomacy
owes much to the Church, especially to the Papacy). 2 )
Biserica din Roma a avut de timpuriu reprezentanţi sau,
în orice caz, un fel de agenţi în ţările creştine occidentale.
Aceştia erau preoţii, episcopii, câte-odată chiar şi cardinalii. Dar,
în afară de ei, ea mai trimitea şi însărcinaţi cu misiuni speciale.
Aceşti ambasadori speciali erau numiţi „legaţi a latere", când
erau cardinali, şi „legaţi missi", când erau inferiori rangului de
cardinal. 3 )
Diplomaţii medievali erau, în general, figuri distinse ale
clerului. Aceasta era un lucru natural, pentrucă pe-atunci au
fost puţini laici instruiţi, cari să cunoască limba latină, adică limba
diplomatică a epocii. Numai în secolul al XV-lea au apărut, alături
de diplomaţii eclesiastici, primi ambasadori laici. 4 )
2. Veneţia, cu enormul ei comerţ maritim, a simţit în curând
necesitatea unor mai strânse relaţiuni diplomatice cu Statele
străine. Interesele economice, cari erau determinante în politica
externă a Republicei adriatice, cereau o reprezentare şi o
apărare continuă. Contactul cu diplomaţia bizantină i-a făcut să
adapte ambasadele ca mijloace de realizare a proiectelor lor
economice. Insă aceste ambasade trebuiau învestite cu un caracter
permanent, dacă voiau să asigure o eficacitate şi o continuitate
importantei lor misiuni.
Organizarea diplomaţiei veneţiene s'a făcut printr'o serie
de legi, cari sunt cuprinse în faimosul „Cod Veneţian". 5 ) Acest
cod cuprinde un întreg sistem de drept, foarte curios în amănuntele
sale.
Astfel, printr'o lege din 22 Decembrie 1268, a J s'a interzis ambasadorilor
veneţieni ca să fie însoţiţi de nevestele lor în străinătate,
de teamă că femeile nu pot păstra secretele diplomatice. In schimb
erau obligaţi ca să-şi ducă cu ei bucătari din Veneţia, pentru a
2
a
') Vaugtian Williams, op. cit., pag. 232. ) Hayes, op. cit., pag. 79. )
4
Hayes, op. cit., pag. 80. ) Vaughan Williams, op. cit., pag. 232. 5 ) Baron de
Korff, Histoire du Droit International, în „Recueil de l'Academie de Droit International
de La Haye", Voi. I, pag. 20. «)• Hill, op. cit., I. pag. 360.