ŢARA BÂRSEI

-- 319 —
frumuseţea femeilor. In schimb li se arătau trupele numeroase
şi splendide, precum şi zidurile de apărare înalte şi solide. Se
ţineau, in prezenţa lor, reviste militare, la cari aceiaşi soldaţi, cu
arme şi insigne diferite, treceau de mai multe ori înaintea lor, având
instrucţiuni ca să privească cât mai războinic şi sălbatec. 1 )
Cartea despre „Ceremonii", scrisă de împăratul Constantin
Porfirogenitul, aminteşte locul fiecărui ambasador la solemnităţile
publice şi descrie o serbare, pe care a dat-o el însuşi, în hipodrom,
în onoarea trimişilor arabi, precum şi o cursă de cai, prezidată
de Justinian II şi de ambasadorul persian. 2 )
In vederea importanţei deosebite ce se acorda relaţiunilor
între Papalitate şi Imperiul bizantin, mai ales după invasiunile
teutonice, Papii au trimis la curtea imperială din Constantinopol
ambasadori numiţi „apocrisiarii,, sau „responsales". Primul acestor
„apocrisarii" pare a fi fost Julian, Episcop de Cos, acreditat de
Sf. Leo cel Mare la Curtea împăratului Marcian (450—457). s )
Insă dibăcia şi afabilitatea, pe care o aveau Bizantinii când
primeau ambasadori străini, era întrecută de priceperea lor când
trimiteau pe proprii lor reprezentanţi. Fiecare ambasador, după ce
a fost întâiu examinat în privinţa aptitudinei sale, era instruit
înaintea plecării în mod special, despre scopul şi planul misiunei
sale. I se impunea, înainte de toate, ca să fie extraordinar
de politicos şi generos, în măsura în care îi permiteau mijloacele.
Adeseori ambasadorii bizantini luau cu ei mărfuri produse în
Imperiu, cu îndoitul scop de-a acoperi cheltuielile ambasadei şi
de-a câştiga un nou debuşeu pentru comerţul imperial. Ambasadorul
trebuia să laude totdeauna şi să nu critice niciodată posesiunile
străinului, fără însă a micşora pe acele ale Ţării sale.
Spre deosebire de precauţiunile luate împotriva curiozităţii străinilor,
ambasadorii bizantini erau instruiţi ca să observe şi să raporteze
împăratului cât mai mult posibil.*)
Din contactul cu Orientul bizantin, Veneţienii au câştigat
acea şcoală a diplomaţiei, pe care Italienii au elaborat-o într'un
sistem amplu. HUI 5 ) crede că această experienţă a fost comu-
') Hill, op. cit., pag. 207—208.
2
) Hill op. cit., pag. 208. *) Carlton J.
H. Hayes, The history and nature of International Relations (în „Georgetown
Foreign Service Series"), pag. 80. 4 ) Hill, op. cit., pag. 209.
pag. 209.
Hill, op. cit., I