ŢARA BÂRSEI

— 318 —
avea „Magister officiorum", care, în calitatea sa de şef al personalului
curţii, era, în acela? timp, Mareşalul Curţii si Ministrul
afacerilor străine 1 ).
Un ceremonial amănunţit s'a desvoltat, în mod progresiv,
a cărui formule erau considerate de foarte importante-).
Ascensiunea la Tron a unui nou împărat era notificată formal
tuturor Principilor din occident şi orient 3 ).
Primirea solemnă a ambasadorilor străini de către împărat era
considerată ca o importantă afacere de Stat, la care se desfăşura
toată pompa şi strălucirea Bizanţului. Barbarii, între cari erau
socotiţi şi Persiani, trebuiau impresionaţi printr'o orbitoare splendoare,
pentruca astfel să fie convinşi de puterea covârşitoare a
Imperiului şi a Basileosului său 4 ).
Ambasadele puterilor străine erau primite cu tot rafinamentul
ospitalităţii bizantine, însă ţinute sub supraveghere, pentru
ca să nu aibă oportunitatea unei observaţiuni libere. Sub
pretextul unei escorte de onoare, ambasadorul străin era primit
la frontieră de o puternică forţă militară. Pentru a-l convinge in
privinţa caracterului inaccesibil al Ţării, ambasadorul era condus pe
drumul cel mai lung şi cel mai anevoios, dându-i-se insă asigurarea
că acesta ar fi cel mai uşor acces spre capitală 5 ).
In timpul şederii lor la Constantinopol, ambasadele, cu tot
personalul lor, erau găzduite, pe cheltuiala Statului, într'un palat
special amenajat pentru reşedinţa lor. Un oficiu special, numit
„Skrinion Barbaron", sau „Biroul Barbarilor" avea sarcina întreţinerii
lor. Toate mişcările lor erau supraveghiate în secret. Totdeauna
erau escortaţi de o gardă, care servea mai mult pentru a
împiedeca libertatea observaţiunei şi comunicărei, decât pentru protecţiunea
lor. 6 )
Prokop aminteşte un singur caz escepţional când Justinian
a permis ambasadorului persian Ized Guschnasp, pe care-1 aprecia
mult, ca să se mişte liber şi fără escortă, împreună cu
oamenii săi, în Bizanţ. 7 )
Când ambasadorii reprezentau vecini puternici, se punea
o deosebită grije în a ascunde înaintea lor bogăţia capitalei şi
') Dr. Karl Giiterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-volkerrechtlichen
Beziehungen im Zeitalter Justinians, pag. 13. 8 ) 3 ) Hill, op. cit.,
5
1., pag. 207. 0 Giiterbock, op. cit., pag. 20. ) Hill, op. cit., 1,, pag. 207. 6 )
Hill, op. cit., pag. 207—208. ') Giiterbock, op. cit., pag. 23-24.