ŢARA BÂRSEI

Cassiodorus, un aristocrat roman şi un savant consilier diplomatic
a Regelui Teoderic, a exprimat în una din scrisorile
sale, părerea sa despre calităţile, cari sunt indispensabile unui
agent diplomatic. HUI crede că această opinie poate servi ca o
instructivă lecţiune chiar şi în timpurile noastre 1 ).
Iată ce spune Cassiodor : Fiecare ambasadă cere un om înţelept,
căruia să i se poată încredinţa conservarea intereselor Statului.
Va trebui să fie ales cel mai abil pentru ca să poată argumenta
împotriva celui mai puternic. El va trebui să vorbească în
consiliul înţelepţilor în aşa chip, încât chiar şi un număr atât
de mare de bărbaţi învăţaţi să nu fie în stare să câştige o victorie
în afacerea cu care este însărcinat" 2 ).
Deoarece, în acele timpuri, executarea unei misiuni diplomatice
cerea libertate de judecată, instrucţiunile date de Rege
erau numai de natură generală şi par a fi fost aproape numai
orale. Insă Cassiodor ne-a lăsat câteva formulare de scrisori
acreditare, a căror formule latine au fost întrebuinţate, aproape
fără modificare, în decursul întregului ev mediu. Aceste scrisori
de acreditare au servit ca model pentru toate timpurile următoare
până în ziua de azi 3 ).
Chiar şi la cele mai barbare naţiuni, inviolabilitatea ambasadorilor
pare a fi fost recunoscută întotdeauna. Pentru a-i ocroti
de violenţe, în decursul călătoriilor lor, o anexă a Legii Salice a
impus un „Wergeld" de 1800 soldi pentru asasinarea unui ambasador.
Penalităţi asemănătoare se găsesc în codurile Alemanilor,
Saxonilor, Frisianilor şi Lombarzilor*). Până la introducerea dreptului
roman şi canonic, dreptul de legaţiune pare a fi existat
însă numai ca o slabă tradiţie la popoarele germanice. Persoanele
ambasadorilor erau considerate ca inviolabile, deoarece se
presupunea că această imunitate le era acordată de alte naţiuni.
Grenville Murray afirmă însă că un ambasador nu era sigur de
privilegiile sale şi insultarea lor era destul de obişnuită^).
5. Diplomaţia bizantină a fost nu numai eminent organizată,
ci şi condusă de un departament al afacerilor străine, cu mult înainte
de stabilirea acestei instituţiuni în celelalte părţi ale Europei
). Conducerea aparatului diplomatic la curtea imperială o
»
O D. J. Hill, op. cit., I., pag. 39. a ) Cassiodorus, Variae, II., 6. 3) Hill,
4
5
op. cit., I., pag. 39—40. ) Hill, ap. cit., I., pag. 40. ) Grenville-Murray, opcit.,
pag. 13-14. e) Hill, op. cit., I., pag. 207.