ŢARA BÂRSEI

-311 —
războiu succesul anticipat al unor alianţe ofensive sau, cel puţin,
al unor neutralităţi importante.
După terminarea ostilităţilor, diplomaţia are un vast câmp
de luptă. Acesta nu e sângeros, ca cel militar. Insă este cu atât
mai greu. Pentrucă diplomaţia va trebui să exploateze victoria
armelor, obţinând maximum de avantagii, politice şi economice.
Iar dacă războiul s'a terminat printr'o înfrângere, diplomaţia va
trebui să scape, cu multă abilitate, tot ce se mai poate salva.
Apărând drepturile ei şi încercând să învrăjbiască pe învingători,
cari adeseori devin rivali deghizaţi după victorie, ea va trebui
să-i convingă că o generozitate este necesară în interesul propriului
lor viitor. Abia strategia diplomatică încheie cu succes o
victorie sau o înfrângere militară.
In timpurile recente s'a lansat o nouă formulă: „Si vis
pacem, para pacem". Lumea este însetată de pace după grozavul
măcel mondial. Asigurarea unei păci trainice este însă
condiţionată de organizarea ei solidă. Organizarea păcii trebuie
înfăptuită pe terenul politic, juridic, social şi economic, intelectual,
moral şi chiar militar. Societatea Naţiunilor, arbitrajul internaţional,
conferinţele economice, organizaţia internaţională a
muncii, cooperaţiunea intelectuală, abolirea războiului, limitarea
armamentelor navale şi terestre sunt tot atâtea creaţiuni pozitive,
dacă poate încă ceva relative, ale pacifismului modern. Iar diplomaţiei
îi revine titlul de glorie al acestor creaţiuni. Pentrucă negocierea şi
încheierea tratatelor, cari au adus la aceste rezultate, s'a făcut cu
concursul, dacă nu exclusiv, în orice caz principal al diplomaţiei.
Armonia şi pacea îndelungată între popoare va deveni însă
o realitate numai atunci când naţiunile se vor cunoaşte, se vor
aprecia şi se vor înţelege mai bine. De aceea diplomaţia trebue
să facă cunoscute bogăţiile, aspirafiunile şi progresele Ţării sale
printr'o propagandă largă, inteligentă şi onestă.
Diplomaţia are un trecut glorios, care este tot atât de vechiu,
ca şi civilizaţia. Iar importanţa prezentă a diplomaţiei, când interdependenţa
naţiunilor a devenit o condiţiune de existenţă şi
de înflorire pentru viaţa economică şi culturală a universului,
este mai mult decât evidentă.
Este interesant şi util, deci, ca să cunoaştem trecutul şi să
analizăm prezentul diplomaţiei, unul din cele mai importante
servicii publice ale Statelor moderne.