ŢARA BÂRSEI

— 303 —
C. Boghici roagă magistratul să oprească pe văduva Schobeln
de a mai tipări aceste cărţi pânăce nu-şi va putea el desface pe
ale sale, fiindcă aceasta având o fabrică de hârtie (Papier-Muhle),
le-ar putea tipări în condiţiuni mai avantajoase, nefiind nevoită
să cumpere hârtia şi, în cazul acesta, el ar rămânea cu cărţile înşirate
în tabloul de mai sus nevândute, — ceeace i-ar pricinui o
pagubă de peste 36.000 f.
Cât priveşte afirmaţiunea D-nei Schobeln că ar fi dat „pe
numele lui" 8 măji de material (Zeug) răposatului său tipograf
M. Diirr, declară cu n'are cunoştinţă decât de o maje.
Conform p. 10 din contract, el, de altfel, e gata să-i predea
tipografia („mit Vergnungen"), dar numai pe baza unei estimaţiuni
juste şi contra bani gata „nicht ober wie die Frau v. Schobeln
um eine Spottgeld haben will, und mit nichts die vollkommene
Buchdruckerey zu (indescifrabil) ohne Geld und Miihe zu bekommen
wiintschet".
In caz că nu-i convine, însă, estimaţiunea, declară că,
dacă D-na Schobeln poate să-i dovedească că cele 9 măji de
material M. Diirr le-a luat pe seama lui, e gata să i le restituie
imediat. Dar literele „tertia" şi cele mijlocii nu i le poate da ca
simplu material.
Aceste litere (4897a funţi), fiind procurate de el — „după
cum o declară şi tipograful Herfurt, — sunt proprietatea lui şi nu
e dispus să le predea decât în schimbul sumei de 2000 f. Franz
Schobeln, la rândul său, nu recunoaşte îndreptăţirea acestei pretenţiuni,
din care cauză afacerea ajunge să fie descurcată de justiţie.
Franz Schobeln susţine că motivul refuzului lui Boghici de
a preda „literele tertia" e numai un pretext pentru a putea amâna
predarea ca, în timpul acesta, să-şi poată înfiinţa o tipografie a
sa în Ţara Românească, unde are intenţiunea să-şi trimită soţia
şi pe calfa Vâsârhely, pretextând că soţia sa merge acolo Ia cules
de vii 1 ), iar Vâsârhely ca însoţitor al ei. De fapt, însă, vrea să
întemeieze acolo o tipografie românească, ceeace — afirmă Schobeln
— dacă ar fi nevoie, un om o poate întări cu jurământ" 2 ).
') BogTiici, după cum se va vedea mai târziu, avea acolo vii. (A. B.).
2
) Act Nr. 25741816 anexat la Nr. 2 din anul 1817 apoi Nrii: 2556-2557,
2625, 2656 din 1816 şi Nr. 1 din 1817.