ŢARA BÂRSEI

— 300 —
face amintire în actul nr. 3007 dela 2 Oct. 1807 — pe care C.
Boghici, la ordinul magistratului, îl trimite guvernului. El, probabil,
se află în arhiva din Cluj. Aici nu e.
Azi cunoaştem şi persoanele care tipăriau cărţile româneşti
în această tipografie. Sunt Mihail Diirr — impus împreună cu
fiul şi nepotul acestuia, lui C. Boghici de I. G. Schobeln, prin contractul
de arendă, — cunoscutul Fr. Aug. Herfurt şi Ioan Vâsărhely.
Datele privitoare la Diirr le scoatem dintr'un răspuns al lui
Franz v. Schobeln (fiul lui I. G. Schobeln) pe care-1 dă la un apel
al lui C. Boghici.
M. Diirr e sibian. A venit la Braşov în Maiu 1804, oferindu-se
lui I. G. Schobeln, ca bun cunoscător al limbii româneşti,
pentru îngrijirea tipăririi cărţilor în această limbă. Herfurt pe
atunci încă nu stăpânia limba românească. Schobeln însă, fiindu-i
prea uzate literele româneşti, 1-a amânat pentru mai târziu.
Făcând apoi cunoştinţă — prin „prietenii săi" translatorul
magistr. Barac şi „preotul Tempian" — cu C. Boghici, a intrat în
legături cu acesta.
Dupăce preia tipografia rom. a lui Schobeln, C. Boghici îl
trimite pe Diirr la Pesta (an. 1804) „pentru turnare de litere nouă
şi alte cumpărături".')
In Septemvrie, acelaş an, Diirr era înapoiat Ia Braşov cu literele
cele nouă şi cu o calfă.
Lucrările tipografiei încep însă numai la 1 Aug. 1805, —
de când, conform p. 15 din contract, începe şi plata arenzii —
de aceea, până la această dată Diirr o duce destul de greu. Şase
luni de zile e adăpostit gratuit în casa bătrânului Schobeln, iar
calfa intră provizor în serviciul lui Schobeln, ajutând la tipărirea
calendarului german pe 1805 şi a volumului de „Cântece evangelice".
*) Act nr. 692-1817 conexat cu 1565-1817 şi 2837-1816.
') După afirmaţia lui Franz Schobeln, la Pesta au fost trimise 6 măji
de material pentru a fi turnat în litere nouă; 2 măji din materialul primit dela
proprietăreasa tipografiei în 1805 le-a turnat în Braşov, în cuptorul făcut de
Diirr, în cuadrate, necesare tipăririi, şi în câteva litere cari lipsiau; iar materialul
rămas de prisos şi o altă maja primită dela proprietăreasa în 1815
au fost trimise la Sibiiu spre a fi turnate în material nou de tipar (lbid.). C.
Boghici nu recunoaşte c'ar fi primit dela proprietăreasa mai mult de o maje.