REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

personalizat pentru fiecare instrument. Ca urmare, rezultanta interferenţei diferă de la o
lucrare la alta: în primul caz, produsul sonor este imaginea unei surse sonore unice, cu
ambitus constant, în timp ce în al doilea caz, sugerează o sursă sonoră cu un aparat
rezonator amplificat şi cu ambitus variabil. Pe de altă parte, transferul timbral este mai
dificil de realizat în lucrarea lui Mozart, căci fiecare instrument evoluează în registrul
specific. Distanţarea intervalică în evoluţia dialogată şi mai ales în imitaţii, este esenţa
dificultăţii partiturii violei, în cazul lucrării lui Mozart, căci din punct de vedere stilistic,
imitaţia implică repetarea cât mai fidelă a produsului sonor, iar viola, instrument cu
reactivitate mai lentă, necesită o energie sporită în emisia sonoră, pentru a egaliza stilistic
strălucirea şi virtuozitatea viorii. În acest sens, atitudinea interpretativă empatică
reprezintă o posibilitate de optimizare a transferului şi de coordonare a interferenţei, prin
argumente tehnico-expresive proprii, adaptate momentului, în sensul unui produs sonor
omogen şi rezonant, subordonat contextului expresiv.
Concluzii
Timbrul, ca esenţă a sunetului, este dependent de o serie de elemente obiective
(frecvenţa, amplitudinea, viteza de propagare a undei sonore, conţinutul spectral, tipul
oscilaţiei, etc.), iar determinarea timbrală este condiţionată de existenţa muzicală a
sunetului, de poziţionarea acestuia în spaţiul muzical şi de semnificaţiile afective ale
contextului. Vioara şi viola, cu un conţinut spectral amplu şi echilibrat, se apropie de
timbrul vocii umane, inegalabilă în calitate spectrală (căci poate conţine până la 32 de
armonice!). Prin construcţie, sunetul instrumentelor de coarde apare însă decalat în raport
cu alte clase instrumentale, căci coarda şi cutia de rezonanţă nu pot fi puse în vibraţie
integral, instantaneu. Astfel încât, în raporturi directe cu alte instrumente, în ansamblu,
instrumentele de coarde, în speţă vioara şi viola, necesită (pentru sincronizare), modalităţi
diverse de emisie. În acest mod, prin evoluţia structurii ansamblurilor camerale şi
orchestrale, a formelor şi a genurilor muzicale şi a diversităţii timbrale combinatorii,
instrumentele de coarde au atins performanţa celei mai vaste şi complexe capacităţi
tehnico-expresive. Diversitatea procedeelor lor tehnice este unică în tot ansamblul
instrumental, iar aptitudinile lor timbrale sunt remarcabile, de la identitatea fără dubiu la
imitaţie, de la cântatul monodic la cel polifonic, de la căldură la strălucire şi aşa mai
departe. Identitatea timbrală este dependentă prioritar de conjunctura instrumentală şi de
26