REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

Partea I, Allegro, cu o dramaturgie intensă, este structurată sub formă de sonată
şi manifestă o mare instabilitate şi mobilitate modulatorie, cu tranziţii tonale prin
fundamentale conjuncte, cromatice ori enarmonice, evitând funcţionalitatea tonală.
Momentele de reală stabilitate tonală (prima fază a dezvoltării şi ultimul fragment al
Codei) sunt şi singurele momente de calm şi seninătate ale acestei părţi. Sub aspect
timbral, dilatarea ori comprimarea ambitusului au funcţie de semnificant, sinonime cu
dinamica tensională. Instrumentele sunt grupate, în general, pe voci omogene, vioara I şi
vioara a II-a în opoziţie sau dialog cu viola şi violoncelul. Viola este o voce bine definită
timbral, tematic şi contrapunctic, prin funcţiile conturate cu determinare certă: ostinato de
acompaniament, funcţie de tranziţie prin pedale solo, funcţie modulatorie prin pedale
cromatice, funcţie tematică sincronă, funcţie tematică independentă, stretto şi
contrapunct, funcţie timbrală, în raport cu vioara şi violoncelul.
Partea a II-a, Romanze. Poco adagio, de un lirism intens, ardent, se construieşte
pornind de la două principii (alternanţa ritmică binar-ternar şi principiul armonic -
semnificant tematic) şi este alcătuită din trei structuri mari: prima - cu funcţie expozitivă
(A şi B), a doua - cu funcţie de condensare şi dezvoltare tematică (A şi B suprapuse) şi a
treia - cu funcţie concluzivă (B şi A concentrate). Ansamblul este compactat, excepţiile
(detaşarea vocilor prin dilatarea ambitusului, prin dialog ori prin poliritmie, intersectările
prin inversiuni timbrale între violoncel şi vioara I ori între violă şi vioara a II-a, şi
modulaţiile surprinzătoare prin enarmonii şi cromatisme) fiind generatoare ale stărilor
tensionale, dense ori diluate.
Partea a III-a, Allegretto molto moderato e comodo, în formă tripartit compusă,
are o structură de Scherzo, cu Trio inclus. Secţiunea A, un lamento condus de violă,
contrastează cu B-ul, o monodie senină şi simplă a viorii I, acompaniată de restul
ansamblului, cu elemente folclorice (ostinato cu coardă liberă, pedala populară, pizz.
arpegiat, contratimp).
Partea a IV-a, Allegro, în alla breve, de un dramatism tensional intens, de mare
forţă expresivă, este concepută cu o scriitură complexă, cu tratări dezvoltătoare de tip
variaţional, pornind de la şase structuri motivice. Construcţia rezultată este de tip
rapsodic, alcătuită din episoade (determinate în funcţie de scriitură şi planul tonal),
grupate în trei secţiuni: expozitivă, dezvoltătoare şi concluzivă. Instrumentele explorează
20