REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

More documents

Recommendations

Info

este cristalizat de J. Haydn (68 de cvartete opusate), astfel încât ultimele sale cvartete corespund accepţiunii generale şi actuale a cvartetului de coarde, în sensul formei quadripartite, al dramaturgiei tensionate şi al expresiei afective consistente. Scrise într-o perioadă inclusă perioadei de creaţie a lui Haydn, cele 23 de cvartete ale lui W. A. Mozart sunt tributare acestuia, în sensul rigorii formale, al principiului tratării motivice generatoare tematic, al scriiturii contrapunctice şi al emancipării instrumentelor. La sfârşitul secolului al XVIII lea , cvartetul de coarde ajunge, aşadar, prin creaţiile lui J. Haydn şi W. A. Mozart, la maturare, atât formal, conceptual şi expresiv, cât şi ca scriitură. L. v. Beethoven preia principiile predecesorilor săi, recreând, practic, genul, prin dezvoltările neaşteptate, uluitoare ale acestor principii şi prin inovaţiile surprinzătoare aduse acestora. Contemporan cu ultimele două perioade de creaţie ale lui Beethoven (1801-1826), Fr. Schubert concepe cvartetul în manieră total diferită de acesta, cu o dramaturgie consistentă, într-o permanentă dialectică de lumini şi umbre, de la violenţă şi îndârjire, la elegie, tandreţe şi lirism. Întreaga creaţie de cvartet a secolului al XIX lea utilizează principiile formulate în operele lui Haydn, Mozart şi Beethoven, întro estetică de tip romantic, de expresie schubertiană, profund umană şi confesivă. În cultura germană, F. Mendelssohn-Bartholdy, Robert Schuman, J. Brahms, Max Reger, urmează tradiţia genului. În cultura slavă, tradiţia violonistică imprimă creaţiei de gen un spirit de esenţă populară, la care fac aluzie în anumite locuri din cvartetele lor chiar şi Haydn, Mozart, Beethoven şi Schubert. Borodin, Smetana şi Dvořak revigorează genul prin melodica şi ritmica de tip slav, prin tonul confesiv şi autobiografic, al cărui iniţiator a fost Beethoven. La sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul secolului al XX lea , cultura franceză (C. Franck, Cl. Debussy şi M. Ravel) dezvoltă genul într-o estetică rafinată, cultivată, meditativă şi foarte elaborată, departe de orice tematică populară. Pluralitatea tendinţelor estetice ale secolului al XX lea se manifestă şi în domeniul cvartetului de coarde. Atonalismul, serialismul (A. Honegger, A, Schönberg, A. Berg, A. Webern), structurile microintervalice (Alois Haba), scriitura intens polifonică (A. Honegger, D. Milhaud), tonul confesiv şi autobiografic (Henri Sauguet, J. Sibelius, A. Berg), ethosul popular (S. Prokofiev), programatismul (D. Şostakovici), precum şi structura variabilă (de la trei la cinci părţi) sunt elemente care confirmă varietatea stilistică a epocii moderne. În acest context, Bela Bartók reprezintă un reper conceptual în domeniul 17
cvartetului prin simetria formei, prin coerenţa ansamblului dens al celor şase cvartete şi prin vitalitatea necenzurată a exprimării microcosmosului său. Astfel, momentele de referinţă ale evoluţiei conceptuale a cvartetului de coarde sunt punctate de J. Haydn, W. A. Mozart, L. v. Beethoven, Fr. Schubert, J. Brahms, Cl. Debussy şi B. Bartók. Creaţiile de gen ale acestora reprezintă restructurări formale şi expresive condensate şi coerente, cu impact manifest asupra epocilor de creaţie ulterioare. 1.2.a. Wolfgang Amadeus Mozart Cvartet K. 458 în Sib Major - Vânătoarea (1784) Anii 1784-1785 sunt dedicaţi de Mozart lucrărilor pentru pian şi muzicii de cameră. Şapte Concerte pentru pian şi orchestră, ultimele trei Cvartete de coarde din seria de şase Cvartete dedicate lui Haydn, Cvintetul pentru pian şi suflători, cvartetul cu pian, două Sonate pentru vioară şi pian şi două Sonate pentru pian sunt realizate în numai doi ani. Cvartetul K. 458, în Sib Major, Vânătoarea, al patrulea din cele şase dedicate lui Haydn, este structurat în patru părţi: Allegro vivace assai, Menuetto, Adagio, Allegro assai. Partea I, Allegro vivace assai, este concepută în formă de sonată monotematică, tema a II-a fiind considerată secţiunea de dominantă (Fa Major), care nu constituie, însă, un material tematic contrastant cu tema I. După modelul haydnian, Mozart utilizează tehnica secvenţării motivice şi celulare, generatoare tematic, precum şi tratările contrapunctice şi timbrale ale motivelor şi ale subdiviziunilor acestora. Viola dublează tematic de cele mai multe ori vioara a II-a la terţă (realizând un produs compact al interferenţei), sau violoncelul, în acompaniament. Partea I are un caracter viu, alert (dominat de contratimp, anacruză, accentuări prin fp), care impune alternarea rapidă şi suplă a procedeelor de emisie. Partea a II-a, Menuetto, Moderato, este în formă tripartit compus, cu Trio. Menuetul, plin de eleganţă, sobru şi grav în secţiunea A, suplu şi graţios în B, prezintă particularitatea unităţii tonale în cele trei secţiuni. Inflexiunile modulatorii sunt pasagere, stabilitatea tonalităţii Sib Major manifestându-se în finalul fiecărui fragment, cu excepţia b ' . Întregul Menuetto aparţine viorii I, într-un discurs aproape neîntrerupt. Partea a II-a a cvartetului manifestă aceeaşi unitate tematică asemănătoare primei părţi, cu diferenţieri 18
Page 1 and 2: REZUMAT ARGUMENT Vioara şi viola,
Page 3 and 4: 2. Configuraţii timbrale În defin
Page 5 and 6: etc.. Mişcarea melodică presupune
Page 7 and 8: explicarea cauzelor şi efectelor s
Page 9 and 10: a secolului al XVIII lea , odată c
Page 11 and 12: şi în ansamblul instrumental (imi
Page 13 and 14: dintre compozitorii romantici, desc
Page 15: Admiraţia sa pentru Ceaikovski, Li
Page 19 and 20: Partea I, Allegro, cu o dramaturgie
Page 21 and 22: destinată viorii şi violei, propu
Page 23 and 24: Mib Major, K. 365. Evenimentul trag
Page 25 and 26: personalizat pentru fiecare instrum
Page 27 and 28: BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. ADORNO,
Page 29 and 30: 29. FRANÇOIS-SAPPEY, Brigitte - Hi
Page 31 and 32: 54. PINCHERLE, Marc - Le violon, É
Page 33: 78. WILLENER, Alfred - Pour une soc

REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?