REZUMAT - Universitatea de Arte "George Enescu"

expresive, în direcţia sincronizării sonore, a realizării unui produs compact al
interferenţei.
Partea a II-a, Andante cantabile con variazioni, temă cu cinci variaţiuni, este
dominată de pian, vioara şi violoncelul având rol de comentariu sau dublaj. În
Variaţiunea a V-a prin suprapunerea unor procedee tehnico-expresive diferite la fiecare
din vocile ansamblului, prin intercalarea registrelor şi prin scriitura la cinci voci, se
realizează sugestia sonoră a unui cvintet de coarde. Ultima secţiune, Coda, sintetizează
majoritatea procedeelor de scriitură: ornamentaţia, variaţiunea armonică, poliritmia,
sincopa şi contratimpul sincopat, secvenţarea succesivă, stretto-ul şi imitaţia.
Partea a III-a, Menuetto, Quasi Allegro, în formă ABA, are caracter de scherzo
prin contrastul expresiv dintre secţiunile A şi B, prin scriitura dialogată şi prin supleţea
alternării procedeelor tehnico-expresive. Registrul întregii părţi este ridicat, raportat la
primele două părţi. Contrastul nu este de tip dramatic ori conflictual, astfel încât
caracterul de scherzo se conjugă cu eleganţa menuetului.
Partea a IV-a, Finale, Prestissimo, în alla breve, este structurată, ca şi Partea I,
în formă de sonată. Expunerile tematice succesive, în registre comune, scriitura
independentă melodic a vocilor (dominată de terţe mici descendente), intervenţiile
contrapunctice personalizează timbral fiecare voce a ansamblului, iar compactarea la
pian a texturii temei a II-a, cu caracter de coral, impune viorii o emisie aproape nonvibrato.
Dilatarea (de la două la şase voci) şi comprimarea ambitusului, modulaţiile
surprinzătoare, mutaţiile timbrale (cu plasarea viorii în registrul grav), detaşarea timbrală
a unei singure voci din ansamblul compactat în registrul opus, constituie elemente de
dramatizare intensă a acestui final.
Trio op. 1 nr. 3 confirmă atributul de „revoluţionar al întregii literaturi
muzicale” (W. Berger) prin anvergura structurii timbrale quadri-dimensionale, prin
accentuarea contrastului expresiv în plan armonic, dinamic şi al tehnicii instrumentale.
1.1.b. Serghei Rachmaninov
Trio Elegiac în sol minor (1892)
Anul 1892 este prodigios pentru activitatea lui S. Rachmaninov, căci în acelaşi an
primeşte Medalia de aur şi diploma de compoziţie pentru opera Aleko (după Puşkin).
15