REVISTA TEOLOGICA

3, încercarea de înlocuire a moralei creştine cu morala
laică, este o greşală tot atât de mare ca şi cele arătate
până acum. Inferioritatea moralei laice faţă de cea creştină,
o situează pe cea dintâi mai jos de cât este pământul
faţă de cer.
Morala laică este un produs exclusiv al raţiunii omeneşti.
Omul însuşi, cu puterile lui proprii, care sunt atât
de slabe şi mărginite, caută să găsească temeiul vieţii morale.
In creştinism însă, factorul dominant pentru rânduirea
vieţii morale este revelaţiunea lui Dumnezeu, făcută prin
lisus Hristos.
In morala creştină totul este dat de Dumnezeu în chip
deplin şi desăvârşit, pe când în morala laică totul este imperfect
şi slab, după cum slabe sunt şi puterile omului.
Morala laică este un conglomerat de păreri, de teorii
diferite, care adeseori se contrazic. Această morală n'are
deci de cât o realitate teoretică.
Morala creştină este o unitate desăvârşită de simţire
a oamenilor. Ea are o realitate practică, este viaţa însăşi.
Morala laică e studiu, morala creştină e viaţă; morala
laică poate da cel mult savanţi, morala creştină dă caractere
şi sfinţi.
Morala laică este subiectivă, este în funcţie de autorul
ei sau de ministerul care ordonă să fie introdusă în şcoală,
pe când morala creştină e obiectivă şi absolută, ca şi
autorul ei.
Morala laică este schimbăcioass, fiind în funcţie de
concepţia vremii, pe când morala creştină e neschimbabilă,
căci ea reprezintă în toate timpurile şi în toate împrejurările
voinţa lui Dumnezeu.
Din această sumară comparaţie se poate vedea totuşi,
destul de clar, inferioritatea moralei laice faţă de cea creştină.
Deci înlocuirea moralei creştine cu morala laică în
sistemul de educaţie a tinerelor generaţii, nu poate da de
cât rezultate tot atât de inferioare pe cum inferioară este
una faţă de cealaltă.
Noua reformă a învăţământului românesc să renunţe
deci definitiv la încercarea de înlocuire a moralei creştine