DINAMICA ATMOSFEREI - Facultatea de Fizică din Bucureşti

Variaţiile în cantitatea de radiaţie solară primită de pământ ca rezultat al mişcarii de
rezoluţie sunt făra importanţă şi cu consecinţe minore în explicaţia variaţiilor sezoniere majore
ale temperaturii.
Variaţia sezonieră a înălţimii soarelui (unghiul deasupra orizontului) afectează cantitatea de
energie primita la suprafaţa pamântului, în doua moduri: întâi, la unghiuri mari (exemplu 90°),
radiaţia solară este mai concentrată; la unghiuri mici radiaţia este împrăştiată şi mult mai puţină
atinge suprafaţa. În al doilea mod care este de mai mică importanţă, unghiul determină drumul pe
care-l parcurge radiaţia prin atmosferă (Fig. 3.1). Astfel, la un unghi de 90° radiaţia traverează o
atmosferă de o anumită grosime în timp ce dacă radiaţia intră sub un unghi de 30°, atunci
traversează o atmosfera cu o grosime de două ori mai mare, ca la 5° să traverseze o atmosferă de
11 ori mai groasă. Un drum mai lung, creşte posibilităţile de absorbţie, reflexie şi împrăştiere a
radiaţiei ceea ce reduce intensitatea radiaţie care atinge suprafaţa.
Pe scurt, cele mai importante cauze pentru variaţia cantităţii de energie solară care ajunge
la suprafaţă sunt: variaţiile sezoniere ale unghiului sub care radiaţia de la Soare atinge Pământul
şi lungimea zilei.
Se ştie că axa Pământului nu este perpendiculară pe planul orbitei sale în jurul soarelui; ea
este înclinată cu 23°28’ faţa de normală (Fig. 3.2.). Aceasta se cunooaşte drept înclinarea axei şi
dacă axa nu ar fi înclinată nu ar exista nici-o variaţie în sezoane. În plus, apare o migrare anuală a
radiaţiei directe de la soare cauzată de schimbarea orientării axei pământului în raport cu razele
de la soare în perioada unui an; într-o zi a fiecărui an, axa este astfel încât emisfera de nord este
“înclinată” cu 23°28’ către soare, ca după şase luni, când pământul se deplasează pe partea opusă
a orbitei sale să fie “înclinată” cu 23°28’ în partea opusă soarelui. Istoric, patru zile dintr-un an au
semnificatie specială legata de această migrare (Fig. 3.2.) În zilele de 21 sau 22 iunie Pământul
este într-o poziţie în care axa în emisfera de nord este înclinată cu 23°28’ către soare şi deci
radiaţia verticală de la soare atinge latitudinea de 23°28’ N, latitudine cunoscută ca Tropicul
Racului. Pentru locuitorii din Emisfera de Nord ziua de 21 iunie este cunoscută ca solstiţiul de
vară.
Fig. 3.2. Relaţia
Pământ – Soare
Şase luni mai târziu, la aproximativ 21 sau 22 decembrie, Pământul este în poziţia opusă şi
radiaţia verticală de la soare atinge latitudinea de 23°28’S, latitudine cunoscută ca Tropicul